miercuri, 29 decembrie 2010

Daca

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;


De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;


De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Rudyard Kipling

marți, 28 decembrie 2010

Subminarea moralei prin intelegere



"Se stie ca pacatele si viciile cuiva le iertam cand incepem sa le intelegem. Din nenorocire, ceva asemanator se intampla si cu meritele si virtutile cuiva: ele incep sa se evaporeze cand prindem sa le intelelgem."

Lucian Blaga - “Pietre pentru templul meu”

luni, 27 decembrie 2010

"Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze... "


"O femeie care are un amant este un inger, in timp ce femeia care are doi amanti este un monstru. O femeie care are trei amanti este femeie."
Victor Hugo

"Este clar ca femeile sunt mai destepte decat barbatii. Ganditi-va: cel mai bun prieten al lor sunt diamantele; cel mai bun prieten al barbatilor este cainele."
Joan Rivers

La multi ani, Stefan!


Prin tine devin vesnic si capat sens si tel,
Prin tine sunt puternic, sunt piatra, sunt otel
Si datorita tie, fetita mea cea mica,
De-acuma lui taticu de moarte nu-i e frica!


Amza Pellea

duminică, 26 decembrie 2010

Arta de a balansa fortele pentru a echilibra miscarea


"Echilibrul pe care-l cautam nu este nemiscarea, ci acela care face miscarea regulata. Nemiscarea inseamna moarte, numai miscarea este viata.
Acest echilibru motor este cel al naturii insasi.
Natura, echilibrand fortele fatale, produce raul fizic sau chiar distrugerea aparenta pentru omul prost echilibrat. Omul se vindeca de relele naturii, stiind sa se sustraga printr-o folosire inteligenta a libertatilor sale fatalitatii fortelor. Intrebuintam aici cuvantul fatalitate pentru ca fortele imprevizibile si neintelese de omul prost echilibrat i se par acestuia obligatoriu fatale.
Natura le-a dotat pe animale cu o multime de instincte pentru a le apara, dar a facut totul pentru ca omul neprevazator sa piara.
Animalele traiesc pe seama lor, ca sa zicem asa, fara efort. Numai omul trebuie sa invete sa traiasca. Or, stiinta vietii este stiinta echilibrului moral.
A impaca stiinta cu religia, ratiunea cu sentimentul, energia cu blandetea, iata fondul acestui echilibru.
Adevarata forta invincibila este forta fara violenta. Oamenii violenti sunt oameni slabi si neprevazatori, ale caror eforturi se intorc intotdeauna impotriva lor insisi."

Eliphas Levi

sâmbătă, 25 decembrie 2010

In sfarsit


caprioare usoare imi alearga prin vine.
Te cauta-n codru
pe tine.

Si-n umbra trupului tau se apleaca usor :
in sfarsit au ajuns
la izvor.


Veronica Porumbacu

vineri, 24 decembrie 2010

Pentru tine!


Craciun fericit!

De teama ca voi suferi, imi inchide toate portile



“...(juristii) nu au sensibilitate lingvistica, nu inteleg ca expresia verbala are efecte psihologice, incurajeaza sau descurajeaza un comportament.”

Aurora Liiceanu - "Rendez-vous cu lumea"

miercuri, 22 decembrie 2010

Te-am visat


“Sezi” este unul dintre cuvintele incantatoare ale limbajului prietenesc.
Amos Bronson Alcott

“O carticica pentru prieten” – Helen Exley

duminică, 19 decembrie 2010

a voastră sunt


a voastră sunt şi ieri şi azi şi mâine
spice-aromind a linişte şi-a pâine,
chiar şi atunci când mă zăriţi aieve
intrând în ritm nestăvilit de seve

a voastră sunt secunde-nmiresmate
de roua trudei dulci pentru cetate
chiar şi atunci când zorile tristeţii
devoră mânzul alb al dimineţii.

Sadac Fatma

vineri, 17 decembrie 2010

joi, 16 decembrie 2010

Viata in ritm de tango…


Daca viata ar fi un dans, pentru mine cu siguranta ar fi tango-ul.
Si iata cel putin 7 motive:
1. Ca si in viata, in tango nu exista reguli. Nu exista miscari prestabilite. Avem libertatea de a alege si de a improviza. Oricine poate dansa tango, atat timp cat poate sa mearga. Si astfel, se spune ca “tango-ul se intampla de la un pas la altul, la fel ca viata”.
2. Traim in prezent. Tango-ul se danseaza aici si acum, cu partenerul ales. Imparti cateva minute cu celalalt trairea din prezent.
Dansand tango, inveti sa te conectezi si sa te desprinzi usor. Ca in multe intalniri din viata, devii partener cu un strain. Partenerul se schimba de obicei dupa 4 melodii, timp suficient pentru a incepe sa il simti dar insuficient pentru a te atasa.
3. Comunicam dincolo de cuvinte. Dansand tango, nu vorbesti si astfel descoperi cat de mult putem schimba intre noi intr-o relatie fara cuvinte.
4. Sunt eu insumi/insami dar sunt atent/atenta la partener. Ma exprim, ma aduc in dans dar imi simt partenerul pentru a-i intui miscarile. Stau pe propriile picioare, incerc sa nu il incomodez pe celalalt si sa il ajut in miscarile sale.
5. Relatia se schimba, chiar cu acelasi partener. Desi suntem impreuna, ne putem misca diferit si “relatia de dans” ramane. Relatia se schimba, probabil ca la primul dans suntem mai retinuti, dar apoi apare increderea.
6. Masculinitate – Barbatul conduce. Subtil, prin intentie, in niciun caz prin forta. Prin exemplu personal. El este cel care vede in ce directie se indreapta perechea, ceea ce ii ofera responsabilitate.
Barbatul pune in valoare femeia. Niciun barbat nu o poate impinge sa faca pasii pe care nu vrea sa ii faca sau sa o indrepte in alta directie. El trebuie sa o convinga, ca sa o faca fericita…
7. Feminitate – Femeia urmeaza. Avand atu-ul intuitiei, femeia simte urmatoarea miscare a partenerului. Si este cu atat mai provocator, intrucat nu exista reguli si nu poate sti care va fi urmatoarea miscare a partenerului. In tango, femeia merge cu spatele si nu vede directia. Astfel are nevoie sa isi foloseasca toate celelalte simturi.
Tango-ul dezvolta feminitatea, deoarece dansul cere rabdare si acceptare. Dansand tango, femeia invata sa astepte, sa aiba incredere, sa se lase condusa…

-articol scris de Raluca Mohanu-

luni, 13 decembrie 2010

Crizanteme


Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare ...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare ...

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme ...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă ...

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris ...


Din volumul „Poemele singurătăţii“
Victor Eftimiu

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Această lume nu merită să fie cunoscută

Michael Jakob: Hotarat lucru, sunteti un om care nu-si ascunde pasiunile…
Cioran: Asta cu siguranta. Dar mai degraba decat un ins pasionat, sunt un ins obsedat. Eu trebuie sa epuizez un lucru. Nu prin argumente pot fi facut sa-mi schimb parerile, ci doar prin oboseala, prin epuizarea unei obsesii. Exista aici o legatura cu credinta. Dar eu cred ca importante in viata sunt intalnirile, lucrurile aparent neinsemnate. Am fost intotdeauna foarte sensibil, am vorbit intotdeauna cu necunoscuti si-am invatat enorm din aceste intalniri: asta e capital. Am mai ales o slabiciune pentru tipii un pic ticniti.
……………………………………………………………………………………………………………………..
…Si pe urma exista acel fenomen foarte balcanic: ratatul, adica un ins foarte dotat care nu se realizeaza, care promite totul si nu-si tine promisiunile. Marii mei prieteni in Romania nu erau deloc scriitorii, ci ratatii. A fost mai ales unul care a avut o enorma influenta asupra mea, un tip care facuse studii de teologie si ar fi trebuit sa ajunga preot; numai ca trebuia sa se insoare pentru asta. In duminica nuntii, cand toata lumea il astepta, si-a zis ca e o nebunie si a disparut. L-au asteptat toata ziua la biserica, dar el pur si simplu disparuse si nu l-au mai vazut luni de zile. A avut o influenta foarte mare asupra mea. N-avea nicio inzestrare, nu putea sa scrie si citea foarte putin, dar avea o cunoastere a firii omenesti, o psihologie innascuta pur si simplu extraordinare. Nu l-am vazut niciodata inselandu-se asupra cuiva. Era de o luciditate absoluta, ucigasa si agresiva.
…………………………………………………………………………………………………………………..
Pentru mine, omul acesta reprezenta un caz disperat si periculos de luciditate. In fond, luciditatea nu e neaparat compatibila cu viata, ba chiar deloc. Genul asta de negatie poate merge dincolo de sinucidere, reprezinta realmente neantul, ajungi la constiinta absoluta a neantului. Si asa ceva e incompatibil cu existenta, sa recunoastem. In clipele alea nu ai de ales decat intre a te sinucide sau a deveni religios sau a face mai stiu eu ce; e o lumina extrema la care am avut acces de mai multe ori in viata, dar niciodata cu intensitatea acestui om. Lucrul curios este ca era un ins foarte gras care lasa impresia ca e foarte prosper si senin. Mi-a demolat pe toata lumea, pe toti prietenii nostri comuni, totul, absolut totul. Nu era rau, nu era un ticalos, dar era incapabil sa aiba vreo iluzie cu privire la ceva, orice ar fi fost. Reprezinta si asta o forma de cunoastere - fiindca, in fond, ce este cunoasterea, daca nu o demolare?
Michael Jakob: Cunoasterea nesanatoasa?
Cioran: Nu e doar cunoasterea nesanatoasa; orice cunoastere dusa pana la capat e primejdioasa si nesanantoasa, fiindca - vorbesc despre viata insasi, nu de cunostintele zise filozofice - viata e suportabila numai fiindca nu mergem pana la capat. O initiativa e posibila numai daca ai un minimum de iluzii, altfel e cu neputinta, la fel o prietenie. Luciditatea totala este neantul.
……………………………………………………………………………………………….
Ideea de politete - ce este? Sunt limite pe care le accepti dupa ce ai reflectat. Nu trebuie sa mergi mai departe – nu are rost - e de prost-gust."

"Convorbiri cu Cioran"

joi, 9 decembrie 2010

Fii asezat la curgere


“Cate vieti valabile nu se sustin prin calitati minore, sau chiar prin defecte: incapatanare, ambitie, orgoliu. Totul e bun, chiar lucrul vinovat, cu conditia sa nu intarzii la el; totul e rau, chiar lucrul bun, daca intarzii. Esentialul e sa fii trimis mai departe, sa fii asezat la curgere. Totul e rau daca te scoate din ea.”
Constantin Noica - "Jurnal filozofic"

luni, 6 decembrie 2010

Vezi că-i vînt. Vei răci!


Vălul des mi-ascundea disperarea,
Faţa palidă, ochii fierbinţi...
Cu tristeţea-mi imensă ca marea
Am sfarşit prin a-l scoate din minţi.

Şi s-a dus pe o noapte cu lună –
Gura strînsă-ntr-un strîmbet amar.
Am fugit dupa el ca nebună,
Să-l ajung lîngă poartă măcar.


I-am strigat : «Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, voi muri!»
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surîzînd: «Vezi că-i vînt. Vei răci!»

Anna Ahmatova

duminică, 5 decembrie 2010

La multi ani, Nic!


"Seceta a ucis orice boare de vânt.
..................................................
Mă iau după tata la deal printre târşuri,
...................................................
Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
...................................................
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
......................................................
Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
.................................................
Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
......................................................
Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
..............................................
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
.........................................................
Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
.....................................................
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
.....................................................
Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
....................................................
Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!"

Nicolae Labis

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Negoţ şi nobleţe


"Cumpărarea şi vânzarea sunt considerate acum la fel de comune ca şi arta scrisului şi cititului; azi fiecare se pricepe, chiar dacă nu este negustor şi se mai exersează zilnic în tehnica aceasta, la fel cum odinioară, pe vremea oamenilor mai sălbatici, oricine era vanător şi se exersa zi de zi în tehnica vanătorii. Pe atunci vanătoarea era ceva obişnuit; dar după cum ea a sfarşit prin a deveni un privilegiu al celor puternici şi al nobililor, pierzandu-şi în felul acesta caracterul de banalitate şi vulgaritate — datorită faptului că a încetat să mai fie necesară, devenind un capriciu şi un lux — tot astfel s-ar putea întampla candva şi cu vânzarea şi cumpărarea. Se pot imagina situaţii ale societăţii în care nu se vinde şi nu se cumpără şi unde necesitatea acestei tehnici se pierde treptat cu totul; poate că atunci indivizi izolaţi, care sunt mai puţin supuşi legilor situaţiei generale, îşi vor permite cumpărarea şi vânzarea ca un lux al simţirii. Abia atunci ar căpăta negoţul distincţie, iar nobilii s-ar îndeletnici poate cu el cu aceeaşi plăcere cu care s-au îndeletnicit pană acum cu războiul şi cu politica; în timp ce, dimpotrivă, preţuirea politicii s-ar schimba cu totul. Ea încetează de pe acum să mai fie meseria nobilului şi ar fi posibil ca într-o bună zi să fie considerată atat de vulgară, incât să fie inserată, asemenea întregii literaturi a partidelor şi ziarelor, la rubrica „Prostituarea spiritului"."

Nietzsche

vineri, 3 decembrie 2010

Stii ce-am visat azi noapte?


De lăudat cu el - ne lăudăm.
De proclamat rege - îl proclamăm.

Dar îl ţinem după gratii de fier.
Şi-l hrănim cu cadavre de cai.

Iar el se uită mustător la noi
Visând, melancolic, Sahara.

Geo Bogza - "Regele animalelor"

joi, 2 decembrie 2010

"...daca era tare, venea si la mine. EL."


Maestru i-a spus unui preot care repeta mereu fraza: ”Noi trebuie sa aducem pe Dumnezeu in viata noastra.”:
- Dumnezeu se afla deja acolo. Scopul nostru e sa ne dam seama de acest lucru.

Anthony de Mello - "Intelepciune la minut"

duminică, 28 noiembrie 2010

Pretuieste-ti victoria

joi, 25 noiembrie 2010

„Maestrul meu poate face mari miracole, dar este atat de capabil, incat poate chiar sa nu le faca.”


"Sa fii capabil sa nu faci un miracol - sesizati frumusetea acestor cuvinte. Era capabil sa le faca, dar si sa nu le faca.
Un taoist nu face decat ceea ce este absolut necesar. Viata lui este aproape la fel ca o telegrama. O telegrama e intotdeauna mai expresiva decat o scrisoare. Ea spune foarte multe lucruri in numai cateva cuvinte, caci nu include nimic din ceea ce nu e necesar.
Un taoist este la fel ca o telegrama. Nu face decat ceea ce e absolut necesar. In realitate, ceea ce e absolut necesar e atat de putin incat un taoist va parea intotdeauna lenes. Un taoist pare lenes in raport cu lumea exterioara, dar in interior este extrem de dinamic, nu e deloc inert."

Osho - "Cartea despre TAO"

marți, 23 noiembrie 2010

Privind printre zăbrelele de visuri


Mă uit printre zăbrelele de visuri
la viaţă,
aşa cum un copil se uită printre gratii
în soarele de dimineaţă
la cuşca unei paseri.

Şi când trudit mi-acopăr ochii
privesc atunci adânc în mine
şi înţeleg menirea soartei :
cu suflet strâns în colivii de trup,
cu trupuri strânse-n colivia vieţii,

ne irosim privirile cerşind
o zare fără zid şi gratii ...

Din volumul « Pajiştile sufletului », 1923
Mihail Steriade

luni, 22 noiembrie 2010

Stiu, stiam (parfumul florilor de primavara)


“Strangem in brate trupul, dar nu si frumusetea, asa cum nu poti atinge cu mana un parfum sau un sunet dintr-o melodie.”

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Multumesc pentru flori! (mi s-a indeplinit dorinta pusa in gand)


”Cateva mere, niste marmelada de casa, un biletel scris in graba, un snop de flori galbene, o pietricica colorata, o cutie cu seminte, o sticluta de parfum goala, asta-i farmecul… Nu-i nevoie de diamante sau flori trimise prin comisionar!”

Pam Brown

joi, 18 noiembrie 2010

Vrei sa fii prietenul meu?


"Inainte de a deveni adversarul cuiva, intreaba-te daca poti avea consimtamantul lui pentru aceasta. Caci o adversitate unilaterala poate fi tot atat de degradanta si de demoralizanta ca o iubire fara raspuns."

Lucian Blaga - "Aforisme"

marți, 16 noiembrie 2010

Striga in desert… ca sa-si pastreze integritatea!


“La inceput, speram sa-i schimb pe acesti oameni. Astazi, continui sa strig (sa predic) pentru ca ei sa nu ma schimbe pe mine."

Anthony de Mello - "Cantecul pasarii"

luni, 15 noiembrie 2010

continuarea povestii

"Nu există decât foarte puţine fiinţe pe pământ care îşi pot permite să coboare în profunzimile naturii lor pentru a transforma totul, a sublima totul, a face totul luminos şi frumos. Şi aceasta este ceea ce numim „a alătura cele două extreme” adică sus şi jos, superior şi inferior. Dar dacă, fără a fi ajuns până la lumea superioară întreprindeţi această coborâre, lumea inferioară vă va nimici, pentru că nu sunteţi nici protejat, nici înarmat şi nu posedaţi nici un aparat pentru a transforma materialele Infernului în perle, în aur sau în pietre preţioase.
Iată misterul răului şi a Infernului. Numai când ajungem pe culme putem înţelege sensul răului. Până acolo, răul e indescifrabil, incompresibil. Nu putem rezolva problema răului prin raţionament, prin studii, lecturi; problema răului este deasupra înţelegerii umane. În realitate, răul nu există. Răul este rău numai pentru cei slabi. Pentru cei care nu sunt pregătiţi, care nu ştiu să se servească de el, răul există, e o realitate foarte puternică.
Dacă sunteţi cu adevărat decişi să vă sublimaţi forţa sexuală, cea mai bună soluţie este de a menţine o anumită distanţă şi de a nu lua dragostea decât în doze homeopatice, adică a ajunge în relaţiile voastre cu bărbaţii şi femeile să vă mulţumiţi cu o privire, cu un surâs, cu câteva cuvinte, cu o strângere de mână. Dacă doriţi să scurtaţi distanţa, să vă apropiaţi, să fuzionaţi, e şi mai dificil: odată căzuţi în foc, nu veţi mai putea să vă controlaţi, nu veţi mai fi stăpâni pe energiile voastre, şi e inutil din acel moment să mai vorbim de tantrism!
(Toate fiinţele umane sunt chemate să extragă această chintesenţă pentru a o transforma în interiorul lor. Trebuie să înveţe să o facă, şi pentru aceasta trebuie să lucreze cu intelectul, inima şi voinţa, pentru că, cu aceste trei elemente putem realiza orice în alambicul interior. Iată adevărata alchimie. Marii Iniţiaţi, care sunt adevăraţi alchimişti, nu învăţau decât aceasta: cum să devii ca o albină, cum să extragi ceea ceea ce e mai bun din tot ce se găseşte în natură şi mai ales în fiinţele umane; ei îi privesc, ei le vorbesc, fiecare fiinţă umană este o floare pentru ei. Da, e minunat, şi această filozofie este scrisă în natură. Acolo au descoperit-o Iniţiaţii.)
E imposibil de a spune într-un fel general ce este bun şi ce este rău... Totul depinde de persoană. A trăi în castitate, în abstinenţă, poate să dea rezultate foarte proaste, dar de asemenea rezultate foarte bune. Abstinenţa poate să-i facă pe unii isterici, nervoşi, bolnavi şi pe alţii puternici, echilibraţi, şi să le priască. A da frâu liber instinctului sexual le poate face bine unora şi le poate face rău altora. Nu trebuie să clasăm lucrurile spunând: „Acesta e bun... acesta e rău.” Binele şi răul depind de un alt factor: cum utilizăm forţele, cum le dirijăm. Nimic nu este nici bun nici rău, dar devine bun sau rău.
Problema este de a şti de la început care e idealul vostru, ce vreţi să deveniţi. Dacă vreţi să faceţi mari descoperiri în lumea spirituală, evident, sunteţi obligaţi să micşoraţi numărul anumitor plăceri sau chiar de a renunţa complet învăţând să vă sublimaţi forţa sexuală. Dar dacă nu aveţi acest înalt ideal, e o prostie a te reţine, a fi cast, a fi virgin, şi chiar puteţi să vă îmbolnăviţi pentru că eforturile voastre nu servesc la nimic. Nu e înţelept ca în acest domeniu să dai aceleaşi sfaturi şi aceleaşi reguli la toţi.
Acum, acestea nu înseamnă că nu trebuie să faceţi eforturi pentru a sublima forţa sexuală. Numai că, v-am explicat deja, nu veţi putea lupta contra ei; dacă încercaţi, ea vă va zdrobi. Deci, iată cum trebuie să faceţi: trebuie să aveţi un asociat foarte puternic căruia să-i trimiteţi această forţă, şi el, graţie ştiinţei sale alchimice, reuşeşte să o transforme în sănătate, frumuseţe, în lumină, în dragoste divină. Acest asociat este un înalt ideal, o idee fundamentală cu care trăiţi, pe care o nutriţi, care vă hrăneşte şi ea va transforma această energie, nu voi. De aceea, cel care nu are un ideal spiritual nu va reuşi niciodată, şi aceluia nu putem să-i dăm decât acest sfat: găseşte repede pe cineva şi căsătoreşte-te, dacă nu, vei fi un pericol public, vei plictisi pe toată lumea.
Vedeţi, nu vă îndrum în aventuri incerte, ci vă prezint foarte clar problema. Dacă nu aveţi dorinţa de a deveni o fiinţă magnifică, un conductor al luminii, un binefăcător al umanităţii, niciodată nu veţi ajunge să sugrumaţi această forţă; atunci, daţi-i o finalitate, căsătoriţi-vă, faceţi copii. Dar dacă aveţi acest înalt ideal, ar fi păcat să abandonaţi Cerul pentru a satisface un soţ sau o soţie pe care, de altfel, nu o veţi satisface niciodată, orice veţi face. Din contră, merită să faceţi efortul de a lucra pentru un ideal înalt, pentru că aceste energii îl vor alimenta, îl vor hrăni şi îl vor întări. Da, dacă la un moment dat veţi simţi un impuls sexual vă veţi concentra asupra acestui ideal, iar această energie va urca până la creier pentru a-l alimenta şi, câteva minute mai târziu veţi fi liber, veţi avea victoria.
Dragostea este preţioasă, esenţială, dar pentru a o întări, a o proteja, a o face durabilă trebuie să diminaţi manifestările fizice. Numai că, trebuie să ştiţi că e foarte periculos să renunţaţi la o bucurie fără a o înlocui cu o altă bucurie, pentru că aceasta se reflectă dureros asupra sistemului nervos. Pentru a nu suferi reacţii negative, trebuie înlocuită o plăcere printr-o altă plăcere, mai spirituală.
În Ştiinţa iniţiatică se spune că o renunţare nu e o privare ci o înlocuire, o transpunere într-o altă lume. Aceeaşi activitate continuă dar cu materiale mai pure, mai luminoase. Când se spune că trebuie să renunţăm, să facem sacrificii, nu e decât un fel de a vorbi. În realitate, nu trebuie să ne privăm, nu trebuie să renunţăm, ci numai să ne deplasăm, adică să facem sus ceea ce făceam jos: în loc să bem apă dintr-o mocirlă cu microbi, trebuie să bem apă dintr-o sursă pură, cristalină. A nu bea, e moartea. Un adevărat Maestru nu se privează de nimic: el mănâncă, bea, respiră, iubeşte, dar în regiuni, în stări de conştiinţă necunoscute pentru omul ordinar.
Metoda pe care oamenii o practică în general pentru a se debarasa de dorinţa de a fuma, a bea sau de a merge cu femei (a suprima un obicei fără a-l înlocui cu altul) este extrem de periculoasă: ea îi dezaxează şi îi aruncă în vid. Lor le trebuie o compensaţie, trebuie înlocuită o dorinţă inferioară printr-o dorinţă superioară. De aceea gândiţi-vă bine de fiecare dată când vreţi să renunţaţi la o nevoie care e puternică în voi, pentru că e o decizie foarte gravă. Trebuie înlocuită această nevoie. Astfel, pentru a fi satisfăcut veţi continua să mâncaţi, să beţi, să iubiţi sau să trăiţi, dar într-o stare care nu vă expune aceloraşi pericole. Dacă nu înlocuiţi nevoile voastre, veţi sucomba.
Dacă un Iniţiat nu va găsi bucuria, plăcerea suficient de sus, în meditaţiile sale, contemplaţiile sale, felul său de a trăi, dragostea sa pentru oameni, nu va putea învinge niciodată: pentru că Iniţiaţii sunt construiţi ca toată lumea. Numai graţie dragostei lor formidabile pentru un înalt ideal pot sublima energiile lor.
Nu luptaţi niciodată împotriva instinctului sexual numai prin voinţa voastră. Pentru a învinge, trebuie să apelaţi la forţele celeste, adică la un înalt ideal, o dragoste formidabilă pentru perfecţiune, pentru puritate, pentru frumuseţe. Dacă nu aveţi acest înalt ideal, dacă nu iubiţi viaţa divină, viaţa perfectă, nu luptaţi contra forţei sexuale: veţi fi înfrânt. Refularea nu e o soluţie în problema sexualităţii, pentru că refularea nu e altceva decât refuzul de a da forţei sexuale o ieşire normală, fără a avea în cap o idee, un ideal care lucrează în planurile superioare pentru a sublima această forţă.
Dar să vă fie clar cel puţin pentru voi, odată pentru totdeauna. După comportamentul pe care îl adoptaţi faţă de dragoste şi faţă de organele genitale intraţi sau nu intraţi în armonie cu cu această Fiinţă Sublimă care este Sfântul Duh cosmic. Puteţi deci trage o concluzie: aceleaşi organe sunt capapbile să vă facă să coborâţi până în Infern sau pot să vă facă să urcaţi până la Cer, aceasta depinde de cum vă orientaţi energiile.
E scris în Tabla de Smarald: „Ea urcă de la pământ şi coboară din cer şi îşi primeşte forţa de la lucrurile superioare şi cele inferioare... E forţa tare a tuturor forţelor...” Iată traseul normal al acestei forţe: de la cer la pământ, şi de la pământ la cer.
Deci, problema nu este de a suprima dragostea, de a o comprima, a o refula, ci de a găsi metode, mijloace pentru a o manifesta corect. Dragostea e o energie care vine de foarte sus, care e de aceeaşi esenţă cu soarele, şi omul are sarcina de a primi această energie şi de a o face să circule în el, pentru a o retrimite apoi spre Cer, de unde a venit."

Omraam Mikhael Aivanhov - "Dragonul inaripat"

Obiectivitate


„Iar obiectiv n-as putea fi niciodata. Obiectivitatea absoluta este o monstruozitate pe care nu o poate produce nimeni. Eu am o mare subiectivitate raportata la subiectivitatile altora. Apropo, pot cita o teorie legata de arbitrul de fotbal: el mai intai fluiera ceea ce s-a intamplat, apoi se uita unde s-a intamplat si abia la urma cine a facut ce a facut.”

Adrian Paunescu

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Pentru tine!


“Pacea este a celor ce stiu sa ofere pace.”

(Din “Cartea Miracolelor”)

Depinde ...


Vorbele-s ca şi-al mării nisip:
Poţi să le-aduni,
Poţi să le dai chip ...

(Din ele
poţi ridica şi castele,
cu geamuri
din cioburi de stele ;
marea se leagană –
şi unda-i verde chiar de le surpă
nu ai ce pierde !
)

Vorbele-s ca şi-al mării nisip :
poţi să le vânturi,
poţi să le dai chip ...
Depinde
numai de tine acum,
dacă
îţi iese văpaie
sau fum –
dacă dărâmi,
sau înalţi !

Depinde de tine ce aripi le pui –
şi-n numele cui ...

Valeria Boiculesi

Continuarea povestii pentru adormit geamanul diabolic

"Ce fac oamenii în dragostea fizică? Simbolic, putem spune că se freacă ca şi cele două bucăţi de lemn, pentru a produce căldură, adică o senzaţie de plăcere. E foarte bine, dar de ce se opresc aici? De ce lumina nu apare? De ce nu sunt iluminaţi? Ar trebui ca dragostea să le aducă lumină, ar trebui să înţeleagă toate misterele creaţiei, să devină lucizi şi clarvăzători! Ei nu, ei mai mult se abrutizează.
Mişcarea şi căldura, iată ce înţeleg oamenii, pentru moment, din dragoste, asta e tot; ei se opresc la jumătatea drumului, nu merg până la lumină. Pentru a produce lumină, nu trebuie să căutăm numai plăcerea,pentru că plăcerea absoarbe toate energiile şi împiedică lumina să strălucească. Deci, e simplu, e clar: nu trebuie să te opreşti pe drum, trebuie să mergi până pe culme, până la lumină. Evident, vor fi pe drum multe lucruri de văzut, lucruri seducătoare, da, oglinda ciocârliilor... dar dacă te opreşti acolo, nu vei atinge scopul. De aceea eu spun îndrăgostiţilor: aţi declanşat mişcarea şi această mişcare produce căldura, e bine, dar trebuie acum să mergeţi până la lumină, pentru că lumina este finalul, scopul întregii activităţi.
Aproape toţi se opresc la mijlocul drumului pentru că aici totul este atrăgător, strălucitor... Dar tot aici veţi întâlni sirene şi veţi fi sfâşiaţi. Amintiţi vă legenda lui Ulise; el ştia că va întâlni sirene care vor încerca să-l atragă prin cântul lor pentru a-l devora. De aceea şi a luat măsuri de precauţie: a astupat urechile tovarăşilor săi cu ceară pentru a nu auzi vocea sirenelor, altfel nu ar fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, nu şi-a astupat urechile pentru că voia să le asculte, dar a spus tovarăşilor săi: „Legaţi-mă de catarg, şi dacă vă fac semn să mă dezlegaţi, strângeţi legăturile şi mai tare!” Vaporul s-a apropiat de insula sirenelor şi auzind glasul lor, Ulise şi-a pierdut capul, voia să meargă să li se alăture şi a strigat: „Dezlegaţi-mă! Eliberaţi-mă!” El îşi ameninţa tovarăşii că-i omoară dacă nu-l ascultă. Dar ei, fideli consemnului, l-au lăsat legat... Vedeţi, sirenele semnifică jumătatea drumului, şi la jumătatea drumului nu trebuie să ne oprim. Desigur, tot farmecul şi toate seducţiile sunt aici, dar nu trebuie să ne oprim .
Cunoaşteţi „Parsifal”, opera lui Wagner. Parsifal ajunge într o preerie unde se găsesc tinere femei, fete flori, care încearcă să-l seducă, dar în spatele acestor flori, se ascund şerpi... Aceste poveşti, şi mai sunt multe altele în literatura mondială, conţin mari adevăruri oculte. Ulise, Parsifal sunt simboluri ale Iniţiatului care întâlneşte tentaţii pe drumul său. Dar el nu trebuie să se oprească, dacă nu îşi pierde viaţa. Trebuie să continue până pe culme, pentru că odată ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana, frumuseşea, dragostea.
Pot să vă prezint această aventură un pic altfel. Aveţi o misiune de îndeplinit şi pentru aceasta trebuie să treceţi printr-o pădure, dar iată că în pădure sunt tot felul de flori şi fructe, şi peste tot fragi... Atunci, începeţi să le culegeţi fără să vă daţi seama că pierdeţi mult timp; evident, ele sunt frumoase şi apetisante! Dar iată că se lasă noaptea, nu mai vedeţi să vă orientaţi, v-aţi rătăcit; începeţi să auziţi strigăte de animale, trosnetul arborilor şi sunteţi înspăimântat..."

Omraam Mikhael Aivanhov - "Dragonul inaripat"

vineri, 12 noiembrie 2010

Povesti pentru adormit geamanul diabolic

"În toate tradiţiile populare, în poveşti, mitologii, găsim imaginea şarpelui sau a balaurului (dragonului), a cărui simbolistică este aproape identică de la o cultură la alta. Nenumărate poveşti vorbesc de un balaur care a prins o prinţesă frumoasă, inocentă şi pură, pe care o ţine prizonieră într un castel. Săraca prinţesă, plânge, zace în suferinţă şi roagă Cerul să-i trimită un salvator. Dar, unii după alţii, cavalerii care se prezintă pentru a o elibera sunt devoraţi de balaur, care pune mâna pe bogăţiile lor şi le îngrămădeşte în subteranele castelului. În fine, într-o zi, soseşte un cavaler, un prinţ mai nobil, mai frumos şi mai pur decât alţii, căruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l învinge pe balaur: care e slăbiciunea sa, în ce moment şi de ce manieră poate fi legat fedeleş sau poate fi rănit... Şi iată că acest prinţ privilegiat, bine înnarmat şi instruit obţine victoria: reuşeşte să elibereze prinţesa, şi ce de sărutări îşi dau! Toate comorile care sunt acolo, îngrămădite de secole în castel vor fi ale cavalerului, ale acestui frumos prinţ care a ieşit victorios din luptă graţie cunoştinţelor şi purităţii sale. Apoi, amândoi, urcaţi pe balaur, condus de prinţ, îşi iau zborul în spaţiu şi străbat lumea.
Aceste poveşti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în realitate poveşti iniţiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscută ştiinţa simbolurilor. Balaurul nu este altceva decât forţa sexuală. Castelul este corpul omenesc. În castel suspină prinţesa, adică sufletul, pe care forţa sexuală, rău stăpânită, îl ţine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se serveşte pentru a-l învinge pe balaur reprezintă mijloacele de care dispune spiritul: voinţa, ştiinţa de a stăpâni această forţă şi de a o utiliza. Deci, odată stăpânit, balaurul devine servitorul omului, îi serveşte ca mijloc pentru a călători în spaţiu. Pentru că balaurul are aripi. Deşi e reprezentat cu o coadă de şarpe — simbolul forţelor subterane — el posedă de asemenea şi aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.
Găsim o variantă a acestei poveşti în istoria lui Tezeu care, graţie firului pe care i-l a dat Ariadna, a putut să se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur şi găsind ieşirea. Minotaurul este o altă reprezentare a forţei sexuale, taurul puternic şi prolific, deci natura inferioară pe care trebuie să o înhămăm pentru a lucra pământul ca un bou. Labirintul are aceeaşi semnificaţie ca şi castelul: este corpul fizic, şi Ariadna reprezintă sufletul superior care conduce omul spre victorie.
[….]
Când un bărbat şi o femeie se atrag, se iubesc şi se unesc, ei dau de asemenea un festin, care e oferit public în faţa a multor altor creaturi. Chiar dacă unirea lor rămâne secretă, ei primesc vizite din lumea invizibilă, şi din păcate aceştia sunt larve, elementali care vin să se ospăteze pe cheltuiala lor şi să absoarbă tot, pentru că în aceste efuzii nu au decât foarte puţine elemente pentru suflet, pentru spirit, pentru partea divină.
Iată pentru ce schimburile pe care le fac îndrăgostiţii le aduc rar mari beneficii; din contră, chiar sărăcesc: în privirea lor, în culoarea feţei lor, în mişcările lor şi în tot felul lor de a fi apare ceva care nu mai e aşa de viu şi luminos. Aceasta e din cauză că dragostea lor, încă inferioară, a atras creaturi tenebroase. De ce nu au putut invita spirite ale naturii sau chiar îngeri şi spirite luminoase care au de asemenea nevoia de a se hrăni?
[…..]
Oricare ar fi natura dragostei voastre, gesturile pe care le faceţi sunt aceleaşi: va trebui să vă apropiaţi de fiinţa pe care o iubiţi, să o îmbrăţişaţi, să o mângâiaţi; nimic nu se va schimba; diferenţa este în ceea ce puneţi în aceste gesturi, şi aceasta contează. Cineva spune: „Ah! Am văzut un băiat îmbrăţişând o fată!” şi îi condamnă. Cerul nu vede lucrurile aşa, el priveşte ceea ce au pus în sărutările lor: dacă îşi dau ceva frumos, pur, Cerul îi recompensează. Pe pământ ei pot fi condamnaţi de către ignoranţi, dar în înalt, ei sunt recompensaţi.
Dacă puneţi în dragostea voastră viaţa eternă, imortalitatea, puritatea, lumina, şi dacă acel pe care îl iubiţi creşte, avansează şi înfloreşte graţie vouă, atunci e dragoste adevărată, pentru că dragostea adevărată ameliorează totul. Dar dacă iubiţi pe cineva şi persoana în cauză începe să se pericliteze, trebuie să vă puneţi întrebări asupra calităţii sentimentelor voastre şi să vă spuneţi: „Am aprins această fiinţă. Înainte era splendidă şi acum, e o ruină.” Nu aveţi deci de ce să fiţi mândru, şi trebuie să încercaţi să reparaţi erorile ce le-aţi făcut.
Dragostea voastră trebuie să facă să crească o fiinţă. Şi aceasta se întâmplă numai când o vedeţi înflorind graţie dragostei voastre şi atunci puteţi fi fericit şi mândru, şi să mulţumiţi Cerului că aţi reuşit să o ajutaţi şi să o protejaţi. Dar în general nu se preocupă de aceste lucruri, şi astfel vin şi îmi spun: „O iubesc, o iubesc!... —Da, răspund eu, ştiu că o iubiţi, dar ca o găină pe care o puneţi în cratiţă pentru a o mânca: o iubiţi, o devoraţi, şi s-a terminat.” Nu, dragostea nu trebuie niciodată să devoreze, să aprindă fiinţele...
Cei care ştiu să utilizeze forţa sexuală sunt cei mai bogaţi şi mai privelegiaţi, pentru că această forţă e o binecuvântare. Mulţi oameni, foarte credincioşi, au vrut să se sinucidă pentru că simţeau această ardoare în ei şi se credeau blestemaţi. Nu au înţeles nimic, şi din păcate Biserica nu explică nimic despre acest subiect. În Iniţiere, se prezintă lucrurile altfel. Forţa sexuală e un dar al lui Dumnezeu, trebuie numai să ştim să o utilizăm. Ţările care au mult cărbune şi petrol în subsol devin arhimiliardare pentru că ştiu să utilizeze aceste bogăţii. Iar cei care nu ştiu să le utilizeze pe acestea se ard. La fel, forţa sexuală e o energie pe care omul trebuie să înveţe să o utilizeze pentru a lumina, a încălzi şi a face ca totul să funcţioneze în interiorul său.
Dar oamenii sunt atât de departe de adevăr că, atunci când văd o tânără fată sau un băiat tânăr care posedă mult din această forţă, sunt gata să le-o reproşeze. Ca şi cum aceşti tineri ar trebui să nu simtă nimic! Ca şi cum ar fi trebuit să fie morţi!... Iată ideile adulţilor, şi în loc să îi ajute, ei vor să-i strice şi să le bareze drumul, nimeni nu le va spune: „Bravo, băiatul meu! Eşti privilegiat să ai această bogăţie... Trebuie numai să ştii că, dacă nu eşti inteligent, chiar această bogăţie va fi cauza tuturor nenorocirilor.” Iată ce trebuie să-i spunem, dar în loc de aceasta, îl plângem, îl criticăm; şi când vedem un băiat rece, ne bucurăm, Dar ce va face el cu răceala? Nimic!"

Omraam Mikhael Aivanhov - "Dragonul inaripat"

esti plin de energie


"Exista trei lucruri care devin daunatoare daca te apropii prea mult de ele, inutile daca te indepartezi prea tare de ele, si fata de care cel mai bine este sa pastrezi o distanta medie: focul, guvernul si Maestrul."

Anthony de Mello

miercuri, 3 noiembrie 2010

Negociem doar cumpararea unui caine, atat


„Omul nu este inferior sau superior. Sunt doar oameni care se vând ieftin şi oameni care sunt conştienţi de valoarea lor reală. Cineva ar spune că fiecare om are preţul său.
Poate că este aşa. Dar sunt unii oameni care nu aleg în evaluarea lor şi mai ales în autoevaluarea lor, ca punct de reper, banii.
Poţi să te vinzi unei idei, unei cauze, unei credinţe. Moneda de schimb este încrederea.
Poţi să te vinzi unui sentiment, unei emoţii, unei dorinţe. Moneda de schimb este trăirea.
Poţi să te oferi gratis unui ideal sau ţie însuţi.

Poţi fi inestimabil.
Dar dacă te iubeşti şi te respecţi, onorează-ţi viaţa şi apreciază-te la valoarea ta reală.”

Cristian Ion

marți, 2 noiembrie 2010

“Nu e important ce spune omul, ci de ce o spune.”


“Am vazut, la Socrate, in Hippias Maior, ca nu cunoastem frumosul, ci ca il recunoastem. Dar, spune Caragiale: “Si eu si mitocanul privim la luna” …Pentru mine e ceva frumos, pentru el, nimic. Luna este frumoasa sau sufletul meu? Si Caragiale conchide: “Luna este arcusul, eu sunt vioara”. Deci, ca sunetul sa iasa, este nevoie de amandoua.”

Dan Puric -"despre Omul Frumos"

luni, 25 octombrie 2010

Meandrele iubirii


Pe trupul tau am invatat constelatiile toate
- asa pur si simplu stand in coate! -
Vroiam sa stiu totul, caci nu stiam nimic
...........................................
Doamne, Universul cat e de mic!...

Romeo Morari

Nuca de cocos


O maimuta cocotata intr-un copac a aruncat cu o nuca de cocos in capul unui sufit.
Acesta a ridicat-o de jos, i-a baut laptele, i-a mancat miezul si a transformat coaja intr-un vas de baut, pe care l-a luat cu el.
Iti multumesc pentru ca m-ai criticat.

Anthony de Mello

joi, 21 octombrie 2010

Pentru dumneavoastra, domnilor!


Ia seama, femeie, te iubesc infernal
te doresc cum calugarul ivirile sfinte
dar atentie, principesa de stal,
ia aminte

nu-mi cere supunere oarba si nici
nu-ti fa giuvaier la dest inainte
nici-un ham n-a-ncaput pe crestetul meu
ia aminte

tu, care gemi in fierbinti zvarcoliri
si-apoi blanda ramai, nefiresc de cuminte
iti apartin ca vreau eu,
ia aminte

un miliard de comori am in inima mea
"la inceput a fost cuvantul"-
eu sunt miliardar de cuvinte
pot sa-ti daruiesc cea mai inalta statuie de aur
dar nici un gram din metalul libertatii mele
ia aminte!

Lucian Avramescu

marți, 19 octombrie 2010

”Radacinile care te leaga de-un anume pamant te leaga, indirect, ce-i drept, dar inevitabil, si de-un anume meridian ceresc.”


In comparatie cu planta, radacina are un aspect demonic. Se simte din infatisarea ei ca ea este eminamente organul efortului. Radacina este aceea care lupta cu substantele, aderand si eliminand. Acolo, in radacina, e marea sete si pasiune. Acolo e locul secret al productivitatii. De acolo se pun in miscare sevele. Evadand in metafizica, s-ar putea afirma ca “radacinile” Lucrurilor sunt mai demonice decat Lucrurile.

Lucian Blaga - "Aforisme"

luni, 18 octombrie 2010

Nu mai inteleg Nimic

duminică, 17 octombrie 2010

Salbatic si atent


Asteptati clipa... iubirea trebuie practicata la fel ca meditatia. Trebuie savurata treptat, astfel incat fiinta dumneavoastra sa devina una cu ea, iar experienta sa fie atat de coplesitoare incat sa dispareti cu totul in ea. Atunci nu veti mai face dragoste, veti Fi dragostea.
Lasati energia sa se acumuleze si sa va conduca singura acolo unde trebuie. Treptat, veti incepe sa stiti cand a sosit momentul. Ii veti cunoaste simptomele, preludiul; apoi totul va deveni usor.
Salbatici si atenti... cand esti atent, salbaticia nu mai este periculoasa! Dimpotriva, ea devine frumoasa, fascinanta. O femeie nu poate fi frumoasa daca nu este salbatica, caci cu cat va fi mai salbatica, cu atat mai vie va fi ea.
Aceasta fuziune nu trebuie sa se produca insa inconstient, altminteri veti pierde toata frumusetea. Actul amoros va fi frumos, nu este nimic rau in asta, dar transformarea nu va exista.
Daca veti constientiza momentul, veti constata o serie de transformari: mai intai, la nivelul corpului fizic, in al doilea rand, golirea mintii de ganduri. In sfarsit, va veti transcede ego-ul.”

Osho

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Multumesc pentru invitatie!


A venit îngerul şi mi-a spus:
- Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,

dând din stânga ca dintr-o coadă.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.

Nichita Stanescu "A cumpăra un câine"

vineri, 10 septembrie 2010

Pentru Barbie!


“Refuza categoric de la inceput orice fel de avansuri si daca e posibil cu martori. E important sa preiei initiativa, nu sa te lasi intimidata. Nu trebuie sa-ti faci probleme ca ai provocat o situatie nedorita. Trebuie sa fii tu insati, nu sa fii obligata sa iti schimbi comportamentul in functie de oameni sau imprejurarile cu care vii in contact.

marți, 31 august 2010

Ouick - slow


“In pofida tuturor defectelor pe care le-as putea avea, ei au unul care este in ochii mei cel mai mare si cel mai grav dintre toate: ma refer la ipocrizie. Cautand mai bine, s-ar putea gasi si un alt mic viciu de adaugat: dar acesta e atat de hidos ca, drept sa va spun abia indraznesc sa-i zic pe nume. Apropiati-va si am sa vi-l soptesc la ureche:invidia.”

Teophile Gautier - "Domnisoara de Maupin"

duminică, 29 august 2010

Eram bărbatul care...


Eram bărbatul care-n singurătăţi petrece,
Ca vulturul pleşuv pitit în stânca rece.
Nesuferind câmpia fugeam de cei de jos,
Băteam din aripi iute spre muntele sticlos,
Şi peste creste ninse făcând ocoluri rare
Granitul mohorât îl apucam în gheare;
Să scriu pe cer elipse eu mă credeam ales,
Pe sus scoteam un ţipăt de nimeni înţeles.

Când coama-mi străluci la tâmple sideral,
Mă coborâi în vale ca un Virgil pe cal
Cu lira într-o mână, cu hăţurile-ntr-alta,
Unde foşneşte grâul sau aşchii scoate dalta,
Strânsei în spume frâul, făcui la oameni semn
Cum să arunce coasa, cum să cioplească-n lemn.
Cântam. Dar prea departe de ei şedeam în şa,
Din gura mea un murmur nedesluşit ieşea.


Descălecai. Le-am zis: - În obşte mă prenumăr,
Lăsaţi-mi buşteanul să-l ţin şi eu pe umăr,
Din moară să scot sacii, albit tot de făină,
Să trag cu voi din baltă de peşte plasa plină.
Veghea-voi turma noastră-n ocolul de nuiele,
Cu plumb şi cu mistrie urca-mă-voi pe schele.
Frăţeşte mi-au strâns mâna: - Tovarăş fii cu noi,
Un fluier simplu taie-ţi şi fă-ne cânturi noi.

George Calinescu

sâmbătă, 14 august 2010

Hăul ce se cască în interiorul lor

"Atat in istorie, cat si in viata se intalneste un fenomen catusi de putin rar, acela de a da peste oameni mai degraba nescoliti care par sa fi atins profunzimi spirituale... in timp ce exista nenumarati oameni cu educatie aleasa care par sa isi forteze mintile pentru a fi considerati isteti si a masca haul ce se casca in interiorul lor."

Herbert Butterfield

luni, 2 august 2010

Singurul lucru care contează

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii -
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal

chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor - pentru a nu va plictisi -
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

Lucian Avramescu

marți, 20 iulie 2010

Trebuie sa fiu magar?


Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei sa vada ce se-ntampla si ramase uluit de ce a vazut. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui... In curand, toata lumea vazu cu surprindere, cum magarul, ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizduri si iesi vioi...
Viata va arunca poate si peste tine pamint si tot felul de greutati. Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde, daca nu ne dam batuti. Foloseste greutatile pe care ti le arunca peste tine, ca sa mergi inainte! Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1. Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2. Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3. Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4. Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5. Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

vineri, 2 iulie 2010

Aproape de cel drag

La tine mă gândesc când valu-n soare,
Pe mări sclipeşte,
Când licărul de lună, din izvoare
Se oglindeşte.

Te văd pe tine când în drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când drumeţul pe cărare
E prins de frică.

Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă,
E orice şopot.

Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n curând vor arde.
De-ai fi la mine!

Goethe

miercuri, 30 iunie 2010

“Oare melcii au fost facuti ca sa ilustreze ciudateniile naturii? Ei isi poarta ochii in varful coarnelor si casa in spinare.”

Melcul: - Eu am ceva pe care oamenii mi l-ar lua, daca ar putea. Ceva pe care si-l doresc mai mult decat orice pe lume. Eu am la dispozitie tot timpul din lume.

luni, 21 iunie 2010

Cu scrisorile pe fata