duminică, 4 ianuarie 2015

Tu, cu grimasele tale
prin care
mi-ai ros zâmbetele
de-au rămas numai oase !
Ce să fac eu
cu ele ?
Undeva,
câinii latră -

(ursul e în păduri
ascunse de copaci,
atât de ascunse încât
oamenii îi taie
în loc să facă ochii mari
-ca lupul-
să le vadă.)

-pesemne că le e foame.
Oasele mele nu sunt
comestibile,
dar am să-i păcălesc
cum în august,
la sfârşit,
toamna păcăleşte
vara.


 Vert