duminică, 28 decembrie 2008

Tenebrele exterioare


“Am afirmat ca fenomenul luminii fizice se dezvaluie si se desavarseste numai in ochii care o vad.Adica vizibilitatea nu exista pentru noi fara simtul vazului.
Asa se intampla si cu lumina intelectuala,ea nu exista decat pentru inteligentele capabile sa o vada.Este lumina interioara in afara careia nu exista decat tenebrele exteriorului unde,dupa cuvantul lui Hristos,se vor auzi vesnic plangerea si scrasnetul dintilor.
Dusmanii adevarului seamana acelor copii indaratnici care rastoarna si sting luminile pentru a striga si a plange mai tare in intuneric.
Adevarul este atat de inseparabil de bine ca orice fapta rea liber consimtita si savarsita fara impotrivirea constiintei,stinge lumina sufletului nostru si ne arunca in tenebrele exteriorului."

"Tatal inteligentei umane este stiinta si mama este credinta.
In paradis exista doi arbori,arborele stiintei si arborele vietii.
Stiinta trebuie si poate fecunda credinta;fara ea,credinta se epuizeaza in avorturi monstruoase si nu naste decat fantome.
Credinta este recompensa stiintei si scopul tuturor eforturilor sale;fara credinta,stiinta va sfarsi prin a se indoi de sine,cazand intr-o descurajare profunda,transformata curand in disperare.
Astfel,pe de o parte,credinciosii care dispretuiesc stiinta ignorand natura si,pe de alta parte,savantii care jignesc respingand si dorind sa desfiinteze credinta,sunt in mod egal dusmanii luminii,aruncandu-se care mai de care,unii si altii,in tenebrele lumii exterioare."
"Adevarata credinta nu poate fi in contradictie cu adevarata stiinta.Orice explicatie a dogmei pe care stiinta o va demonstra ca fiind falsa trebuie respinsa si de credinta.
Nu mai suntem in epoca in care se spunea:cred pentru ca e absurd.Acum trebuie sa spunem:Cred fiindca e absurd sa nu cred.
Stiinta si credinta nu mai sunt doua masini de razboi gata sa se infrunte:sunt doua coloane destinate sa sustina frontonul templului pacii.Trebuie curatat aurul sanctuarului atat de des manjit de jegul sacerdotal.
Hristos a spus:”Cuvintele dogmei sunt spirit si viata,iar materia nu are aici nici un amestec”.Si tot El a spus:”Nu judecati ca sa nu fiti judecati,pentru ca judecata pe care o veti face sa nu se intoarca impotriva voastra si ca sa nu fiti masurati cu aceeasi masura.”
Ce splendid elogiu intelepciunii in indoiala!Si ce proclamatie a libertatii de constiinta!Intr-adevar,un lucru este evident pentru cel care asculta de bunul simt;daca exista o lege riguroasa, aplicabila tuturor fara de care nu exista salvare,aceasta lege ar trebui promulgata in asa fel ca nimeni sa nu poata spune ca n-a auzit de existenta ei.In aceasta chestiune,o indoiala posibila este o negare categorica si daca un singur om ignora existenta unei legi,legea aceea nu este in niciun fel divina.
Nu exista doua feluri de a fi cinstit.Sa fie religia mai putin importanta decat probitatea?Nu,fara indoiala,si de aceea nu exista decat o religie in lume.Disidentele nu sunt decat aparente.Dar ceea ce este intotdeauna oribil si lipsit de religie este fanatismul ignorantilor.
Religia adevarata este religia universala."

"Adevarata religie este lumina interioara,iar formele religioase se multiplica adesea luminandu-se de fosforul spectral in tenebrele exterioare;dar forma trebuie respectata chiar la sufletele care nu inteleg spiritul.Stiinta nu poate si nici nu trebuie sa uzeze de represalii impotriva ignorantei.
Fanatismul nu stie de ce credinta are dreptate,dar ratiunea,recunoscand ca religia este necesara,stie perfect in ce si din ce cauza superstitia nu are dreptate."

"Omul care traieste cinstit,dar fara religie se priveaza el insusi de un mare ajutor,dar nu-l nedreptateste pe Dumnezeu.Darurile nu se inlocuiesc prin pedepse daca sunt refuzate si Dumnezeu nu este camatar care sa-i oblige pe oameni sa plateasca ceea ce nu au imprumutat.Oamenii au nevoie de religie,religia nu are nevoie de oameni.Cei care nu recunosc legea, vor fi judecati in afara legii.Or,aici nu este vorba de legea naturala,ci de legea religioasa sau,mai exact,de prescriptiile sacerdotale.
In afara acestor adevaruri atat de blande,atat de curate,nu sunt decat tenebrele exteriorului unde plang cei pe care religia neinteleasa nu-i poate consola si unde sectarii plini de ura impotriva iubirii isi scrasnesc dintii unii impotriva altora.”
Eliphas Levi

marți, 23 decembrie 2008

Decembre


Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte –
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna –
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa –
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
Bacovia

joi, 18 decembrie 2008

Poveste de iarna


"In noaptea aceea m-am intins pe pamantul inghetat si frigul m-a anesteziat curand.Mi-a dat prin gand ca ar putea sa mor daca nu gasesc un acoperamant - dar unde?Tot ce era mai important in viata mea imi fusese daruit cu generozitate intr-o saptamana - si-mi fusese luat inapoi intr-o clipa,fara sa pot spune nimic.
Corpul imi tremura de frig,dar nu-mi dadeam seama.De la o clipa la alta avea sa intepeneasca - pentru ca-si cheltuise toata energia incercand sa ma incalzeasca si eram acum incapabila sa mai intreprind ceva.Atunci,corpul avea sa se intoarca la impasibilitatea sa obisnuita si moartea avea sa ma primeasca in bratele ei.
Am continuat sa dardai mai bine de un ceas.Si apoi s-a instalat pacea.
Inainte de-a inchide ochii,am inceput sa aud glasul mamei mele.Ea imi spunea o poveste pe care mi-o mai spusese si in copilarie,fara a-si da seama ca era o poveste despre mine.
"Un baiat si o fata se indragostisera nebuneste unul de altul",spunea glasul maicutei mele,intr-un amestec de vis si delir.Si s-au hotarat sa se logodeasca.Logodnicii isi fac mereu daruri.
Baiatul era sarac - singura lui avere era un ceas pe care-l mostenise de la bunicul lui.Cu gandul la parul iubitei lui,s-a hotarat sa vanda ceasul si sa-i cumpere o agrafa frumoasa de argint.
Nici fata nu avea bani pentru darul de logodna.Atunci s-a dus la magazinul celui mai mare negustor din partea locului si si-a vandut parul.Cu banii obtinuti,a cumparat o bratara de aur pentru ceasul iubitului ei.
Cand s-au intalnit,de ziua solemna a logodnei,ea i-a daruit bratara pentru un ceas care fusese vandut,iar el i-a daruit agrafa pentru parul care nu mai exista."

("La raul Piedra am sezut si-am plans" - Paulo Coelho)

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Muntele


Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabila confuzie.
Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.
Am simtit soarele
Si luna
Pe la miezul noptii.
Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.
Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:
Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!
(Marin Sorescu)

luni, 1 decembrie 2008

Prima zi (din decembrie)


„Dacă aş fi adormit şi m-aş fi trezit brusc într-un montagne-rousse, oare ce aş simţi?
Bun, prima senzaţie ar fi că sînt prizonieră, aş fi îngrozită de curbe, mi-ar veni să vomit şi să plec de-a­colo. Dar dacă mă încredinţez că şinele sînt destinul meu, că Dumnezeu conduce mecanismul, coşmarul acesta s-ar transforma în stimulent. Nu este decît exact ceea ce este, un montagne-rousse, o jucărie sigură şi con­fortabilă, care ajunge la terminus, dar din care, cît ţine călătoria, trebuie să privesc peisajul din jur, să ţip de emoţie.”
(Paulo Coelho -"Unsprezece minute")