luni, 28 septembrie 2009

Confucius vs Lao Tse











"Taoismul crede in filosofia abandonarii. El afirma ca nu trebuie sa te opui curentului, ci doar sa te lasi in voia lui. Oriunde te duce raul e foarte bine, caci in final acesta ajunge intotdeauna la marele ocean.
Taoismul mai e numit si calea apei curgatoare. Nici un parau nu are nevoie de harti pentru a-si gasi drumul...El nu urmeaza nici o disciplina, nici o religie. Calea lui e cea a smereniei. Oriunde s-ar afla, el cauta pozitia cea mai de jos. Nu urca niciodata la deal. Nu curge decat la vale, dar ajunge intotdeauna la marele ocean, la sursa din care a provenit.

Mesajul care il vei primi de-a lungul intregii tale vieti este: ”CONTINUA”. Scopul e calatoria in sine. Aceasta e infinita. E eterna.

Tao inseamna CALEA. Aceasta nu e ca o autostrada, e mai degraba zborul unei pasari prin aer - nu lasa urme vizibile.Ea exista, dar nu are indicatoare.Daca vrei sa mergi pe calea Tao, va trebui sa mergi singur. Tao nu respecta societatea, ci individul. El nu respecta multimea, ci unicitatea. Respecta libertatea, dar nu si conformismul.
Tao afirma ca daca urmezi o disciplina devii sclavul ei. Singura disciplina trebuie sa se nasca din propria ta constiinta: numai asa vei deveni un maestru.
Daca respecti o anumita ordine in viata, aceasta te va limita; esenta fiintei va ramane intr-o dezordine profunda.
Adevarata ordine se naste in interiorul fiintei(o ordine nascuta din haos).
Taoistii afirma ca nu ignoranta este principalul obstacol in calea adevarului, ci cunoasterea.
Taoistii cred in spontaneitate, individualitate, libertate.
Confucianistii sunt extrem de conformisti - ei cred in puterea legii, traditii, disciplina, caracter, moralitate, cultura, societate, educatie.
Taoismul e cel mai profund nonconformism care a existat vreodata in istorie. El nu inseamna altceva decat revolta.
Bucuria adevarata nu are un motiv anume. O boala are o cauza, dar starea de sanatate?…Aceasta e naturala.
Taoistii afirma: - daca esti absolut singur, dar acest lucru nu iti afecteaza starea de fericire, atunci poti spune ca esti un om realizat.

Taoismul crede in filosofia abandonarii. Nu trebuie sa te opui curentului, ci doar sa te lasi in voia lui. Nu poti fi taoist decat traind o viata autentica, spontana. Pentru asta, iti trebuie curajul de a te arunca in necunoscut, pe cont propriu, fara a te sprijini de altcineva.
Trebuie sa patrunzi in intuneric, fara a sti daca vei ajunge undeva sau daca te vei rataci. Nu poti descoperi calea decat mergand la risc, traind o aventura.
Tao nu respecta societatea, ci individul.El nu respecta multimea,ci unicitatea.Respecta libertatea,dar nu si conformismul.Tao nu are o traditie.Calea lui inseamna revolta suprema.

"Cartea despre Tao" - Osho

miercuri, 23 septembrie 2009

Iubire


Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

Lucian Blaga

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Sufletele alese


"Sufletele alese inteleg ca blandetea, umanitatea sunt virtuti placute si se simt imboldite sa le practice. Dar se simt oare tot astfel in clipa cand ar trebui sa le exercite? Nu, atunci ele stau pe loc intrebandu-se: ar fi un prilej bun intradevar, dar pot sa cunosc exact masura nevoii? Nu ma insel asupra obiectului? O suta de indoieli il opresc pe omul bun. Se teme sa nu devina o victima aratandu-se prea darnic, sa nu treaca drept un om slab, dovedindu-se prea duios, prea simtitor. Intr-un cuvant se teme sa nu depaseasca limita sau sa nu-si implineasca de ajuns datoria cuprinsa intr-un mod prea obscur in notiunile generale de umanitate si blandete. In aceasta nesiguranta numai experienta sau exemplul pot sa calauzeasca mai potrivit imboldul inimii. Dar experienta nu e la indemana oricui. Ea atarna de diferite situatii in care te-a aruncat soarta. Nu mai ramane decat exemplul; el poate sluji ca regula unei mari multimi de oameni in practicarea virtutii."

"Manon Lescaut" - Antoine Francois Prevost

joi, 10 septembrie 2009

Lumina


Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad
,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?


Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric
şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.


Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad
- minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.


Lucian Blaga

vineri, 4 septembrie 2009

Arta de a trai


“Nedefinit, undeva pe fundal, mai subtil si sigur cel mai putin agresiv dintre toate, instinctul fericirii e un dat al naturii umane. Am studiat si nefericirea oamenilor: intotdeauna inseamna pierderea unei surse exterioare de fericire. Nefericirea nu e altceva decit o criza declansata de o dependenta. Ca sintem dependenti de un obiect, de o fiinta sau de un set inflexibil de principii, tot dependenta se numeste. Cu cit motivul fericirii noastre e mai interior, cu atit e mai stabil. Evolutia spiritului s-ar putea defini in acest context prin eliminarea treptata a dependentelor si interiorizarea din ce in ce mai spontana a motivelor de bucurie.”

A. Untu - "Arta de a trai"