sâmbătă, 6 iunie 2015

Cine-şi aşteaptă destinul la coadă pierde.

Frumuseţea feminină... Ce e, de fapt, şi frumuseţea asta? îşi continuă ea cu voce tare gândurile, în dispoziţia neagră care o cuprinsese. Un dar al naturii? Pe naiba. O obsesie mai curând. O obsesie după care poftesc bărbaţii şi tânjesc femeile. Se zbat să o obţină şi se chinuie să o păstreze: femeile. Bărbaţii o aruncă după întrebuinţare. O cursă de şoareci a vieţii, la drept vorbind. Câte din colegele cu care lucrase nu căzuseră în ea? Erau curtate, dorite, asaltate şi alunecau uşor: li se părea că li se cuvine totul şi nu se alegeau cu nimic. Da, marfă ieftină frumuseţea feminină în Est, ştia ea. Şi apoi nu li se iartă niciodată adaosul de inteligenţă: o frumoasă inteligentă e o ciudăţenie. Sperie mult mai mult decât atrage. La drept vorbind, nimeni nu e dispus să ia în serios o femeie frumoasă. Da, e bună pentru distracţie. Pentru o aventură. Dar cum să ţi-o atribui pe viaţă când ea e sortită să placă şi să aparţină mai multora?

Alexandra cunoştea bine privirea lacomă şi zâmbitoare a bărbaţilor. Dar şi cum îşi schimbau expresia în clipa în care erau refuzaţi. Întâi în mânie, dacă nu chiar în ură, apoi, în dispreţ: o frumoasă nu poate fi decât o gâscă. E clar. Un obiect de lux de scurtă folosinţă. Inteligenţa este rezervată bărbaţilor. Şi poate femeilor urâţele, să aibă şi ele cu ce defila prin viaţă. Eventual, ele pot fi luate de neveste: sunt mai sigure, nu le râvneşte nimeni şi poţi avea linişte în casă.”

Sanda Faur - “Păcatul de a fi frumoasă”

duminică, 4 ianuarie 2015

Tu, cu grimasele tale
prin care
mi-ai ros zâmbetele
de-au rămas numai oase !
Ce să fac eu
cu ele ?
Undeva,
câinii latră -

(ursul e în păduri
ascunse de copaci,
atât de ascunse încât
oamenii îi taie
în loc să facă ochii mari
-ca lupul-
să le vadă.)

-pesemne că le e foame.
Oasele mele nu sunt
comestibile,
dar am să-i păcălesc
cum în august,
la sfârşit,
toamna păcăleşte
vara.


 Vert

duminică, 7 septembrie 2014

De vorbă cu IX (Septembrie)


"Acunde-te, iubito, vine toamna,
Septembrie soseşte la peron,
O frunză galbenă, neputincioasă,
Coboară clătindu-se din pom. ...
Ascunde-te, iubito, vine toamna,
Loveşte vântul într-un cuib pustiu,
Trăim cuminţi eterne începuturi
Când ţii în mână-un parmen auriu.
Ascunde-te, iubito, vine toamna,
Trece-un cocor aducător de veşti, 
Noi, fără să privim la anotimpuri,

Ne spunem unul altuia poveşti.
Ascunde-te iubito, vine toamna,
Ai ochii coloraţi cu frunza moartă,
Închide-te în casă, eu mai stau
De vorbă cu septembrie la poartă"

miercuri, 26 martie 2014

“Aşa cum ne învaţă şi cele mai laice dintre ştiinţele umane, ceea ce ne defineşte şi ne formează este celălalt, privirea lui."


 “Nu putem (aşa cum nu putem trăi fără să mâncăm sau fără să dormim) să înţelegem cine suntem fără privirea şi replica celuilalt; poţi muri sau înnebuni dacă trăieşti într-o comunitate în care, în mod sistematic, toţi au decis să nu te privească niciodată şi să se comporte ca şi cum n-ai exista.”
“În ce cred cei care nu cred?”- Carlo Maria Martini şi Umberto Eco

vineri, 14 februarie 2014

"Scriitor nu este cel care scrie, este cel care se exprimă cu ajutorul scrisului."


"Cunosc atâţia scriitori inferiori propriilor lor opere, încât un om mai înalt decât pagina sa îmi trezeşte respectul, chiar dacă îi zăresc peste umeri aripile de umbră ale ratării."
Ana Blandiana

duminică, 9 februarie 2014


"Nu pot să cred că păsările zboară, că ele se sprijină pe ceea ce nu este." 
Nichita Stănescu 

joi, 2 ianuarie 2014

în dicţionarul meu de tăceri

           
Dacă umbra ta
nu-mi va mai plânge-n palme
obrajii
ce rost ar avea.
Dacă ochii tăi
nu cântă
pe lacrima valurilor
pe râu nici o barcă
doar ceaţă în zori.
Am acostat o scoică
cu zâmbetul tău
ea va sluji ca trofeu
în dicţionarul meu de tăceri
E-atâta praf
în zilele de ieri.
Francisc Doda - "Dacă"