duminică, 30 octombrie 2011

Lipsa de dependenta intre inteligenta si arta

"Simt ca pe o mare nedreptate lipsa de dependenta intre inteligenta si arta.Intr-un timp incercam sa ma revolt impotriva ei,dar cand am inteles ca poezia se inrudeste cu tacerea,cu nemiscarea, cu umbra,si nu cu stralucirea,cu zbuciumul,cu strigatul,am inteles si de ce zeii alegeau pentru a cobora pe pamant fiinte adesea natange."
Ana Blandiana

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Credinta, scarita salvatoare

"Strigatul unei idei prizoniere"

 
“Ideile sanatoase sunt acelea care pot zbura in lume.”
“Nu ideile in sine sunt interesante, ci oamenii care le practica si le traiesc.”

“O idee nu-ti poate produce adevarata cultura in suflet decat daca ai suferit pentru ea.”

"Ideile nasc speranţa. Speranţa este prin urmare nu un lux ci o datorie."

vineri, 21 octombrie 2011

Rutina, adevar


‘’Adevarul le foloseste celor care-l asculta, dar le face rau celor care-l spun.’’

Winston Churchill

duminică, 16 octombrie 2011

La multi ani!



“Ma plec sub cea mai grea dintre poveri:

o jumatate veac de primaveri ...”

dar nu ma dau pe-un tanar – draga Doamne! –

ce cara-n carca ... douazeci de toamne!


Marcel Breslasu - "Stante in marea primavara"

miercuri, 12 octombrie 2011

Eu tot te-as alege!

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Tablouri


Toate muzeele se tem de mine,

Fiindcă de câte ori stau o zi-ntreagă

În faţa unui tablou,

A doua zi se anunţă

Dispariţia tabloului.



În fiecare noapte sunt prins furând

Într-o altă parte a lumii,

Dar mie nici nu-mi pasă

De gloanţele ce-mi şuieră pe la ureche,

Şi de câinii lup care-mi cunosc acum

Mirosul urmelor

Mai bine decât îndrăgostiţii

Parfumul iubitei.



Vorbesc tare cu pânzele ce-mi primejduiesc viaţa,

Le-agăţ de nori şi de copaci

Şi mă dau înapoi să am perspectivă.

Cu maeştrii “italieni” poţi să legi uşor o conversaţie.

Ce gălăgie de culori !

Şi din cauza asta

Cu ei sunt foarte repede prins,

Văzut şi auzit de la distanţă,

Parcă aş duce-n braţe papagali.



Cel mai greu se fură Rembrandt:

Întinzi mâna şi dai de-ntuneric –

Te-apucă groaza, oamenii lui nu au trupuri,

Ci numai ochi închişi în beciuri întunecoase.



Pânzele lui Van Gogh sunt nebune,

Se-nvârtesc şi se dau peste cap,

Şi trebuie să ţii bine de ele

Cu amândouă mâinile,

Că sunt supte de-o forţă din lună.



Nu ştiu de ce Bruegel mă face să plâng,

El nu era mai bătrân decât mine,

Dar i s-a spus bătrânul,

Fiindcă pe toate le ştia când a murit.



Şi eu caut să-nvăţ de la el,

Dar nu pot să-mi ţin lacrimile,

Care-mi curg pe ramele lui de aur

Când fug cu anotimpurile la subsuoară.



Cum vă spuneam, în fiecare noapte

Fur câte un tablou

Cu o dexteritate de invidiat,

Drumul fiind însă foarte lung.



Sunt prins până la urmă,

Şi ajung acasă noaptea târziu,

Obosit şi sfâşiat de câini,

Ţinând în mână o reproducere ieftină.

Marin Sorescu

duminică, 2 octombrie 2011

“Dumnezeu nu cauta pe credinciosi. Ii asteapta."


“Eu sunt cel ce sunt”, spune Dumnezeu lui Moise (Exodul 3,14). Nu-i spune: ”Eu sunt cel ce este.” Chiar si cand il indeamna sa se duca la ceilalti, Dumnezeu il invata pe Moise sa le vorbeasca despre “cel ce se numeste Eu sunt”. Ce curios suna: ”Eu sunt m-a trimis la voi”!
Caci Dumnezeu nu este. Numai noi stim ce e aceea ”este”, fiinta. In unele cazuri privilegiate, in filozofie, stim pe “esti”, fiinta subiectivizata. In comunitate stim pe “suntem” sau “sunteti”. Numai  Dumnezeu stie pe “Eu sunt”; ca sa nu mai aiba nevoie de esti, este, suntem…
Constantin Noica - "Jurnal filozofic"

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Mă înţelegi?

Aştept cu-nfrigurare să-mi răspunzi


La ultima dorinţă către tine,

Este tîrziu, nu mai am timp,


Dar nici puteri să văd unde te-ascunzi.



Am încercat în ultima scrisoare


Să explic tot, şi bun, şi rău, cum este,


E viaţa mea acolo, nu-i poveste


Şi tot ce-am scris mă sfîşie şi doare.



Şi te-am rugat în clipa ce mi-e grea

Să îmi întinzi o mînă salvatoare,

Nu cer prea mult, un petec de scrisoare


Că mă-nţelegi, mai mult nici că aş vrea.



Şi, liniştit că-s înţeles de tine

Pot aştepta senin îngerul morţii,

Îi pot aşterne flori în faţa porţii.

Să vină dar, aştept, acum mi-e bine.


Jean Lulu Stern

A pricepe