duminică, 31 ianuarie 2010

“Ce eforturi de socializare mai fac… dar animalul din mine maraie politicos si se retrage fericit in singuratate.”


“Ce groaznica boala e invidia. Multumesc Domnului ca nu m-a atins. Se cauta remedii la tot felul de boli, dar la invidie nu s-a gandit nimeni.
Toata reusita mea din ultimul timp, care vine firesc dupa vreo 25 de ani de munca cinstita, a starnit un tsunami de rautate si invidie…
Esti foarte iubit cat timp nu reusesti nimic in Romania. Daca stai inchis in casa, atunci nu deranjezi pe nimeni si esti OK. Cum faci ceva… nu e bine.
Sunt de acord ca toti pe care ii deranjez sa puna mana de la mana si sa-mi plateasca o pensie mica, sa pot sa-mi tin casa, si jur ca nu-i mai deranjez. Stau acasa, citesc, invat, ma bucur de soare si ploaie, si gata.
Mie mi-ar conveni. Jur. Mi-e teama insa ca nici asa nu vor fi de accord.”

Oana Pellea - "Jurnal"

luni, 11 ianuarie 2010

Intraductibil


Ştiu multe, mai multe decît agenţiile de specialitate,
Ştiu adevăruri mortale,
Ştiu fapte compromiţătoare,
Dar ştiu intraductibil.

Ştiu intraductibil în toate direcţiile,
Nu mai pot nici s-acuz, nici să apar,
Atîta mi se mai întîmplă să pot:
Ştiu.

Ştiu multe, ştiu aproape totul,
Dar ştiu intraductibil.

Mi-e imposibil să spun ce ştiu;
Ce bine era
Cînd spuneam multe, aproape totul.
Dar nu ştiam nimic
Şi eram un palavragiu poliglot.


Adrian Paunescu

miercuri, 6 ianuarie 2010

"Profesorul s-a plictisit tocmai cand nedumeritul sau elev incepe sa priceapa ceva."


Femeia, dandu-se cu toata nestiinta si dorinta unui om, care chiar daca o iubeste, nu poate si nici nu trebuie sa-i cunoasca deprinderile secrete si gingase, va fi in mod foarte rusinos pasiva, supusa si indatoritoare, atata timp cat imaginatia o va indemna sa astepte placerea sau fericirea dorita, pana intr-o zi, care, vai, nu mai soseste niciodata! In aceasta ciudata situatie, in care legile sociale sunt in lupta cu cele naturale, o fata se supune, uita de sine, sufera si rabda, dar in intersul ei. Supunerea e o speculatie, dragalesenia o speranta, devotamentul o vocatie de care sotul profita si tacerea ei o generozitate. Va fi victima capriciilor barbatului atata timp cat nu le va intelege, va suferi din cauza caracterului pana ce-l va fi studiat, se va jertfi fara sa iubeasca fiindca ea crede in aparenta pasiunii pe care o da primul moment al stapanirii sale, insa ea nu va mai tacea, de indata ce va recunoaste inutiliatea sacrificiilor sale.
Atunci, candva, intr-o dimineata, toate interpretarile ei gresite, care au facut-o sa accepte aceasta unire, se vor ridica, precum ramurile unui arbore, o clipa aplecate sub o greutate treptat usurata. Ai luat drept iubire existenta negativa a unei fete ce-si asteapta fericirea, care-ti ghicea dorintele in speranta ca si tu i le vei ghici si care nu indraznea sa se planga de deziluziile ei, crezandu-se singura vinovata. Ce om n-ar fi astfel pacalit de catre o copila nevinovata, complice si victima in acelasi timp? Ar trebui sa fii Dumnezeu, ca sa scapi de fascinatia de care esti inconjurat si in natura si in societate. Oare totul nu este decat o cursa intinsa in jurul nostru? Si pentru a fi fericiti, n-ar fi nevoie, oare, sa stopam navalnicele dorinti ale simturilor noastre? Unde este, pentru a le potoli, aceasta puternica bariera pe care o ridica mana usoara a unei femei, careia vrei sa-i placi, fiindca n-ai posedat-o inca? Sotia ta era in fata placerilor casniciei ca un salbatic care asista la opera: profesorul s-a plictisit tocmai cand nedumeritul sau elev incepe sa priceapa ceva.

Honore de Balzac - "Codul casniciei"

vineri, 1 ianuarie 2010

Mai bine sa-i lasi sa piara daca nu-i poti tine inchisi


"Minciuna n-ar putea exista daca n-ar evoca in lumina moarta un fel de adevar spectral si toti mincinosii din lume se insala in primul rand pe ei insisi, luand noaptea drept zi. Anarhistul se crede liber, hotul se crede abil, libertinul crede ca se amuza, despotul ca a oprima inseamna a domni. Ce ar trebui pentru a distruge raul de pe pamant? Un lucru foarte simplu in aparenta: sa-i luminezi pe prosti si pe rai. Dar aici orice bunavointa se loveste de un zid si orice putere esueaza. Raii si prostii nu vor sa se lase luminati. Ajungem la acea perversitate secreta care pare sa fie radacina raului, gustul dezordinii si dragostea pentru eroare. Pretindem in ceea ce ne priveste,ca aceasta perversitate nu exista cel putin liber consimtita si voita. Ea nu este altceva decat otravirea vointei prin forta desfatatoare a erorii.
Aerul respirabil se compune, dupa cum se stie, din hidrogen, oxigen si azot. Oxigenul si hidrogenul corespund luminii vii, azotul luminii moarte. Un om cufundat in azot nu poate nici sa respire, nici sa traiasca; tot la fel un om sufocat de lumina spectrala nu poate face uz de vointa libera. Nu in atmosfera se manifesta marele fenomen al luminii, ci in ochii alcatuiti pentru a vedea.
Ce se poate face pentru orbi? – Sa-I iei de mana si sa-i conduci. – Dar daca nu se lasa condusi? – Sa fie ingraditi.Dar daca rastoarna gardurile? – Atunci acestia nu sunt numai niste orbi, sunt niste alienati periculosi si e mai bine sa-i lasi sa piara daca nu-i poti tine inchisi."

Eliphas Levi - "Raul"