"Profesorul s-a plictisit tocmai cand nedumeritul sau elev incepe sa priceapa ceva."

“Femeia, dandu-se cu toata nestiinta si dorinta unui om, care chiar daca o iubeste, nu poate si nici nu trebuie sa-i cunoasca deprinderile secrete si gingase, va fi in mod foarte rusinos pasiva, supusa si indatoritoare, atata timp cat imaginatia o va indemna sa astepte placerea sau fericirea dorita, pana intr-o zi, care, vai, nu mai soseste niciodata! In aceasta ciudata situatie, in care legile sociale sunt in lupta cu cele naturale, o fata se supune, uita de sine, sufera si rabda, dar in intersul ei. Supunerea e o speculatie, dragalesenia o speranta, devotamentul o vocatie de care sotul profita si tacerea ei o generozitate. Va fi victima capriciilor barbatului atata timp cat nu le va intelege, va suferi din cauza caracterului pana ce-l va fi studiat, se va jertfi fara sa iubeasca fiindca ea crede in aparenta pasiunii pe care o da primul moment al stapanirii sale, insa ea nu va mai tacea, de indata ce va recunoaste inutiliatea sacrificiilor sale.
Atunci, candva, intr-o dimineata, toate interpretarile ei gresite, care au facut-o sa accepte aceasta unire, se vor ridica, precum ramurile unui arbore, o clipa aplecate sub o greutate treptat usurata. Ai luat drept iubire existenta negativa a unei fete ce-si asteapta fericirea, care-ti ghicea dorintele in speranta ca si tu i le vei ghici si care nu indraznea sa se planga de deziluziile ei, crezandu-se singura vinovata. Ce om n-ar fi astfel pacalit de catre o copila nevinovata, complice si victima in acelasi timp? Ar trebui sa fii Dumnezeu, ca sa scapi de fascinatia de care esti inconjurat si in natura si in societate. Oare totul nu este decat o cursa intinsa in jurul nostru? Si pentru a fi fericiti, n-ar fi nevoie, oare, sa stopam navalnicele dorinti ale simturilor noastre? Unde este, pentru a le potoli, aceasta puternica bariera pe care o ridica mana usoara a unei femei, careia vrei sa-i placi, fiindca n-ai posedat-o inca? Sotia ta era in fata placerilor casniciei ca un salbatic care asista la opera: profesorul s-a plictisit tocmai cand nedumeritul sau elev incepe sa priceapa ceva.”

Honore de Balzac - "Codul casniciei"