duminică, 28 noiembrie 2010

joi, 25 noiembrie 2010

„Maestrul meu poate face mari miracole, dar este atat de capabil, incat poate chiar sa nu le faca.”


"Sa fii capabil sa nu faci un miracol - sesizati frumusetea acestor cuvinte. Era capabil sa le faca, dar si sa nu le faca.
Un taoist nu face decat ceea ce este absolut necesar. Viata lui este aproape la fel ca o telegrama. O telegrama e intotdeauna mai expresiva decat o scrisoare. Ea spune foarte multe lucruri in numai cateva cuvinte, caci nu include nimic din ceea ce nu e necesar.
Un taoist este la fel ca o telegrama. Nu face decat ceea ce e absolut necesar. In realitate, ceea ce e absolut necesar e atat de putin incat un taoist va parea intotdeauna lenes. Un taoist pare lenes in raport cu lumea exterioara, dar in interior este extrem de dinamic, nu e deloc inert."

Osho - "Cartea despre TAO"

marți, 23 noiembrie 2010

Privind printre zăbrelele de visuri


Mă uit printre zăbrelele de visuri
la viaţă,
aşa cum un copil se uită printre gratii
în soarele de dimineaţă
la cuşca unei paseri.

Şi când trudit mi-acopăr ochii
privesc atunci adânc în mine
şi înţeleg menirea soartei :
cu suflet strâns în colivii de trup,
cu trupuri strânse-n colivia vieţii,

ne irosim privirile cerşind
o zare fără zid şi gratii ...

Din volumul « Pajiştile sufletului », 1923
Mihail Steriade

luni, 22 noiembrie 2010

Stiu, stiam (parfumul florilor de primavara)


“Strangem in brate trupul, dar nu si frumusetea, asa cum nu poti atinge cu mana un parfum sau un sunet dintr-o melodie.”

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Multumesc pentru flori! (mi s-a indeplinit dorinta pusa in gand)


”Cateva mere, niste marmelada de casa, un biletel scris in graba, un snop de flori galbene, o pietricica colorata, o cutie cu seminte, o sticluta de parfum goala, asta-i farmecul… Nu-i nevoie de diamante sau flori trimise prin comisionar!”

Pam Brown

joi, 18 noiembrie 2010

Vrei sa fii prietenul meu?


"Inainte de a deveni adversarul cuiva, intreaba-te daca poti avea consimtamantul lui pentru aceasta. Caci o adversitate unilaterala poate fi tot atat de degradanta si de demoralizanta ca o iubire fara raspuns."

Lucian Blaga - "Aforisme"

marți, 16 noiembrie 2010

Striga in desert… ca sa-si pastreze integritatea!


“La inceput, speram sa-i schimb pe acesti oameni. Astazi, continui sa strig (sa predic) pentru ca ei sa nu ma schimbe pe mine."

Anthony de Mello - "Cantecul pasarii"

luni, 15 noiembrie 2010

continuarea povestii

"Nu există decât foarte puţine fiinţe pe pământ care îşi pot permite să coboare în profunzimile naturii lor pentru a transforma totul, a sublima totul, a face totul luminos şi frumos. Şi aceasta este ceea ce numim „a alătura cele două extreme” adică sus şi jos, superior şi inferior. Dar dacă, fără a fi ajuns până la lumea superioară întreprindeţi această coborâre, lumea inferioară vă va nimici, pentru că nu sunteţi nici protejat, nici înarmat şi nu posedaţi nici un aparat pentru a transforma materialele Infernului în perle, în aur sau în pietre preţioase.
Iată misterul răului şi a Infernului. Numai când ajungem pe culme putem înţelege sensul răului. Până acolo, răul e indescifrabil, incompresibil. Nu putem rezolva problema răului prin raţionament, prin studii, lecturi; problema răului este deasupra înţelegerii umane. În realitate, răul nu există. Răul este rău numai pentru cei slabi. Pentru cei care nu sunt pregătiţi, care nu ştiu să se servească de el, răul există, e o realitate foarte puternică.
Dacă sunteţi cu adevărat decişi să vă sublimaţi forţa sexuală, cea mai bună soluţie este de a menţine o anumită distanţă şi de a nu lua dragostea decât în doze homeopatice, adică a ajunge în relaţiile voastre cu bărbaţii şi femeile să vă mulţumiţi cu o privire, cu un surâs, cu câteva cuvinte, cu o strângere de mână. Dacă doriţi să scurtaţi distanţa, să vă apropiaţi, să fuzionaţi, e şi mai dificil: odată căzuţi în foc, nu veţi mai putea să vă controlaţi, nu veţi mai fi stăpâni pe energiile voastre, şi e inutil din acel moment să mai vorbim de tantrism!
(Toate fiinţele umane sunt chemate să extragă această chintesenţă pentru a o transforma în interiorul lor. Trebuie să înveţe să o facă, şi pentru aceasta trebuie să lucreze cu intelectul, inima şi voinţa, pentru că, cu aceste trei elemente putem realiza orice în alambicul interior. Iată adevărata alchimie. Marii Iniţiaţi, care sunt adevăraţi alchimişti, nu învăţau decât aceasta: cum să devii ca o albină, cum să extragi ceea ceea ce e mai bun din tot ce se găseşte în natură şi mai ales în fiinţele umane; ei îi privesc, ei le vorbesc, fiecare fiinţă umană este o floare pentru ei. Da, e minunat, şi această filozofie este scrisă în natură. Acolo au descoperit-o Iniţiaţii.)
E imposibil de a spune într-un fel general ce este bun şi ce este rău... Totul depinde de persoană. A trăi în castitate, în abstinenţă, poate să dea rezultate foarte proaste, dar de asemenea rezultate foarte bune. Abstinenţa poate să-i facă pe unii isterici, nervoşi, bolnavi şi pe alţii puternici, echilibraţi, şi să le priască. A da frâu liber instinctului sexual le poate face bine unora şi le poate face rău altora. Nu trebuie să clasăm lucrurile spunând: „Acesta e bun... acesta e rău.” Binele şi răul depind de un alt factor: cum utilizăm forţele, cum le dirijăm. Nimic nu este nici bun nici rău, dar devine bun sau rău.
Problema este de a şti de la început care e idealul vostru, ce vreţi să deveniţi. Dacă vreţi să faceţi mari descoperiri în lumea spirituală, evident, sunteţi obligaţi să micşoraţi numărul anumitor plăceri sau chiar de a renunţa complet învăţând să vă sublimaţi forţa sexuală. Dar dacă nu aveţi acest înalt ideal, e o prostie a te reţine, a fi cast, a fi virgin, şi chiar puteţi să vă îmbolnăviţi pentru că eforturile voastre nu servesc la nimic. Nu e înţelept ca în acest domeniu să dai aceleaşi sfaturi şi aceleaşi reguli la toţi.
Acum, acestea nu înseamnă că nu trebuie să faceţi eforturi pentru a sublima forţa sexuală. Numai că, v-am explicat deja, nu veţi putea lupta contra ei; dacă încercaţi, ea vă va zdrobi. Deci, iată cum trebuie să faceţi: trebuie să aveţi un asociat foarte puternic căruia să-i trimiteţi această forţă, şi el, graţie ştiinţei sale alchimice, reuşeşte să o transforme în sănătate, frumuseţe, în lumină, în dragoste divină. Acest asociat este un înalt ideal, o idee fundamentală cu care trăiţi, pe care o nutriţi, care vă hrăneşte şi ea va transforma această energie, nu voi. De aceea, cel care nu are un ideal spiritual nu va reuşi niciodată, şi aceluia nu putem să-i dăm decât acest sfat: găseşte repede pe cineva şi căsătoreşte-te, dacă nu, vei fi un pericol public, vei plictisi pe toată lumea.
Vedeţi, nu vă îndrum în aventuri incerte, ci vă prezint foarte clar problema. Dacă nu aveţi dorinţa de a deveni o fiinţă magnifică, un conductor al luminii, un binefăcător al umanităţii, niciodată nu veţi ajunge să sugrumaţi această forţă; atunci, daţi-i o finalitate, căsătoriţi-vă, faceţi copii. Dar dacă aveţi acest înalt ideal, ar fi păcat să abandonaţi Cerul pentru a satisface un soţ sau o soţie pe care, de altfel, nu o veţi satisface niciodată, orice veţi face. Din contră, merită să faceţi efortul de a lucra pentru un ideal înalt, pentru că aceste energii îl vor alimenta, îl vor hrăni şi îl vor întări. Da, dacă la un moment dat veţi simţi un impuls sexual vă veţi concentra asupra acestui ideal, iar această energie va urca până la creier pentru a-l alimenta şi, câteva minute mai târziu veţi fi liber, veţi avea victoria.
Dragostea este preţioasă, esenţială, dar pentru a o întări, a o proteja, a o face durabilă trebuie să diminaţi manifestările fizice. Numai că, trebuie să ştiţi că e foarte periculos să renunţaţi la o bucurie fără a o înlocui cu o altă bucurie, pentru că aceasta se reflectă dureros asupra sistemului nervos. Pentru a nu suferi reacţii negative, trebuie înlocuită o plăcere printr-o altă plăcere, mai spirituală.
În Ştiinţa iniţiatică se spune că o renunţare nu e o privare ci o înlocuire, o transpunere într-o altă lume. Aceeaşi activitate continuă dar cu materiale mai pure, mai luminoase. Când se spune că trebuie să renunţăm, să facem sacrificii, nu e decât un fel de a vorbi. În realitate, nu trebuie să ne privăm, nu trebuie să renunţăm, ci numai să ne deplasăm, adică să facem sus ceea ce făceam jos: în loc să bem apă dintr-o mocirlă cu microbi, trebuie să bem apă dintr-o sursă pură, cristalină. A nu bea, e moartea. Un adevărat Maestru nu se privează de nimic: el mănâncă, bea, respiră, iubeşte, dar în regiuni, în stări de conştiinţă necunoscute pentru omul ordinar.
Metoda pe care oamenii o practică în general pentru a se debarasa de dorinţa de a fuma, a bea sau de a merge cu femei (a suprima un obicei fără a-l înlocui cu altul) este extrem de periculoasă: ea îi dezaxează şi îi aruncă în vid. Lor le trebuie o compensaţie, trebuie înlocuită o dorinţă inferioară printr-o dorinţă superioară. De aceea gândiţi-vă bine de fiecare dată când vreţi să renunţaţi la o nevoie care e puternică în voi, pentru că e o decizie foarte gravă. Trebuie înlocuită această nevoie. Astfel, pentru a fi satisfăcut veţi continua să mâncaţi, să beţi, să iubiţi sau să trăiţi, dar într-o stare care nu vă expune aceloraşi pericole. Dacă nu înlocuiţi nevoile voastre, veţi sucomba.
Dacă un Iniţiat nu va găsi bucuria, plăcerea suficient de sus, în meditaţiile sale, contemplaţiile sale, felul său de a trăi, dragostea sa pentru oameni, nu va putea învinge niciodată: pentru că Iniţiaţii sunt construiţi ca toată lumea. Numai graţie dragostei lor formidabile pentru un înalt ideal pot sublima energiile lor.
Nu luptaţi niciodată împotriva instinctului sexual numai prin voinţa voastră. Pentru a învinge, trebuie să apelaţi la forţele celeste, adică la un înalt ideal, o dragoste formidabilă pentru perfecţiune, pentru puritate, pentru frumuseţe. Dacă nu aveţi acest înalt ideal, dacă nu iubiţi viaţa divină, viaţa perfectă, nu luptaţi contra forţei sexuale: veţi fi înfrânt. Refularea nu e o soluţie în problema sexualităţii, pentru că refularea nu e altceva decât refuzul de a da forţei sexuale o ieşire normală, fără a avea în cap o idee, un ideal care lucrează în planurile superioare pentru a sublima această forţă.
Dar să vă fie clar cel puţin pentru voi, odată pentru totdeauna. După comportamentul pe care îl adoptaţi faţă de dragoste şi faţă de organele genitale intraţi sau nu intraţi în armonie cu cu această Fiinţă Sublimă care este Sfântul Duh cosmic. Puteţi deci trage o concluzie: aceleaşi organe sunt capapbile să vă facă să coborâţi până în Infern sau pot să vă facă să urcaţi până la Cer, aceasta depinde de cum vă orientaţi energiile.
E scris în Tabla de Smarald: „Ea urcă de la pământ şi coboară din cer şi îşi primeşte forţa de la lucrurile superioare şi cele inferioare... E forţa tare a tuturor forţelor...” Iată traseul normal al acestei forţe: de la cer la pământ, şi de la pământ la cer.
Deci, problema nu este de a suprima dragostea, de a o comprima, a o refula, ci de a găsi metode, mijloace pentru a o manifesta corect. Dragostea e o energie care vine de foarte sus, care e de aceeaşi esenţă cu soarele, şi omul are sarcina de a primi această energie şi de a o face să circule în el, pentru a o retrimite apoi spre Cer, de unde a venit."

Omraam Mikhael Aivanhov - "Dragonul inaripat"

Obiectivitate


„Iar obiectiv n-as putea fi niciodata. Obiectivitatea absoluta este o monstruozitate pe care nu o poate produce nimeni. Eu am o mare subiectivitate raportata la subiectivitatile altora. Apropo, pot cita o teorie legata de arbitrul de fotbal: el mai intai fluiera ceea ce s-a intamplat, apoi se uita unde s-a intamplat si abia la urma cine a facut ce a facut.”

Adrian Paunescu

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Pentru tine!


“Pacea este a celor ce stiu sa ofere pace.”

(Din “Cartea Miracolelor”)

Depinde ...


Vorbele-s ca şi-al mării nisip:
Poţi să le-aduni,
Poţi să le dai chip ...

(Din ele
poţi ridica şi castele,
cu geamuri
din cioburi de stele ;
marea se leagană –
şi unda-i verde chiar de le surpă
nu ai ce pierde !
)

Vorbele-s ca şi-al mării nisip :
poţi să le vânturi,
poţi să le dai chip ...
Depinde
numai de tine acum,
dacă
îţi iese văpaie
sau fum –
dacă dărâmi,
sau înalţi !

Depinde de tine ce aripi le pui –
şi-n numele cui ...

Valeria Boiculesi

Continuarea povestii pentru adormit geamanul diabolic

"Ce fac oamenii în dragostea fizică? Simbolic, putem spune că se freacă ca şi cele două bucăţi de lemn, pentru a produce căldură, adică o senzaţie de plăcere. E foarte bine, dar de ce se opresc aici? De ce lumina nu apare? De ce nu sunt iluminaţi? Ar trebui ca dragostea să le aducă lumină, ar trebui să înţeleagă toate misterele creaţiei, să devină lucizi şi clarvăzători! Ei nu, ei mai mult se abrutizează.
Mişcarea şi căldura, iată ce înţeleg oamenii, pentru moment, din dragoste, asta e tot; ei se opresc la jumătatea drumului, nu merg până la lumină. Pentru a produce lumină, nu trebuie să căutăm numai plăcerea,pentru că plăcerea absoarbe toate energiile şi împiedică lumina să strălucească. Deci, e simplu, e clar: nu trebuie să te opreşti pe drum, trebuie să mergi până pe culme, până la lumină. Evident, vor fi pe drum multe lucruri de văzut, lucruri seducătoare, da, oglinda ciocârliilor... dar dacă te opreşti acolo, nu vei atinge scopul. De aceea eu spun îndrăgostiţilor: aţi declanşat mişcarea şi această mişcare produce căldura, e bine, dar trebuie acum să mergeţi până la lumină, pentru că lumina este finalul, scopul întregii activităţi.
Aproape toţi se opresc la mijlocul drumului pentru că aici totul este atrăgător, strălucitor... Dar tot aici veţi întâlni sirene şi veţi fi sfâşiaţi. Amintiţi vă legenda lui Ulise; el ştia că va întâlni sirene care vor încerca să-l atragă prin cântul lor pentru a-l devora. De aceea şi a luat măsuri de precauţie: a astupat urechile tovarăşilor săi cu ceară pentru a nu auzi vocea sirenelor, altfel nu ar fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, nu şi-a astupat urechile pentru că voia să le asculte, dar a spus tovarăşilor săi: „Legaţi-mă de catarg, şi dacă vă fac semn să mă dezlegaţi, strângeţi legăturile şi mai tare!” Vaporul s-a apropiat de insula sirenelor şi auzind glasul lor, Ulise şi-a pierdut capul, voia să meargă să li se alăture şi a strigat: „Dezlegaţi-mă! Eliberaţi-mă!” El îşi ameninţa tovarăşii că-i omoară dacă nu-l ascultă. Dar ei, fideli consemnului, l-au lăsat legat... Vedeţi, sirenele semnifică jumătatea drumului, şi la jumătatea drumului nu trebuie să ne oprim. Desigur, tot farmecul şi toate seducţiile sunt aici, dar nu trebuie să ne oprim .
Cunoaşteţi „Parsifal”, opera lui Wagner. Parsifal ajunge într o preerie unde se găsesc tinere femei, fete flori, care încearcă să-l seducă, dar în spatele acestor flori, se ascund şerpi... Aceste poveşti, şi mai sunt multe altele în literatura mondială, conţin mari adevăruri oculte. Ulise, Parsifal sunt simboluri ale Iniţiatului care întâlneşte tentaţii pe drumul său. Dar el nu trebuie să se oprească, dacă nu îşi pierde viaţa. Trebuie să continue până pe culme, pentru că odată ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana, frumuseşea, dragostea.
Pot să vă prezint această aventură un pic altfel. Aveţi o misiune de îndeplinit şi pentru aceasta trebuie să treceţi printr-o pădure, dar iată că în pădure sunt tot felul de flori şi fructe, şi peste tot fragi... Atunci, începeţi să le culegeţi fără să vă daţi seama că pierdeţi mult timp; evident, ele sunt frumoase şi apetisante! Dar iată că se lasă noaptea, nu mai vedeţi să vă orientaţi, v-aţi rătăcit; începeţi să auziţi strigăte de animale, trosnetul arborilor şi sunteţi înspăimântat..."

Omraam Mikhael Aivanhov - "Dragonul inaripat"

vineri, 12 noiembrie 2010

Povesti pentru adormit geamanul diabolic

"În toate tradiţiile populare, în poveşti, mitologii, găsim imaginea şarpelui sau a balaurului (dragonului), a cărui simbolistică este aproape identică de la o cultură la alta. Nenumărate poveşti vorbesc de un balaur care a prins o prinţesă frumoasă, inocentă şi pură, pe care o ţine prizonieră într un castel. Săraca prinţesă, plânge, zace în suferinţă şi roagă Cerul să-i trimită un salvator. Dar, unii după alţii, cavalerii care se prezintă pentru a o elibera sunt devoraţi de balaur, care pune mâna pe bogăţiile lor şi le îngrămădeşte în subteranele castelului. În fine, într-o zi, soseşte un cavaler, un prinţ mai nobil, mai frumos şi mai pur decât alţii, căruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l învinge pe balaur: care e slăbiciunea sa, în ce moment şi de ce manieră poate fi legat fedeleş sau poate fi rănit... Şi iată că acest prinţ privilegiat, bine înnarmat şi instruit obţine victoria: reuşeşte să elibereze prinţesa, şi ce de sărutări îşi dau! Toate comorile care sunt acolo, îngrămădite de secole în castel vor fi ale cavalerului, ale acestui frumos prinţ care a ieşit victorios din luptă graţie cunoştinţelor şi purităţii sale. Apoi, amândoi, urcaţi pe balaur, condus de prinţ, îşi iau zborul în spaţiu şi străbat lumea.
Aceste poveşti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în realitate poveşti iniţiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscută ştiinţa simbolurilor. Balaurul nu este altceva decât forţa sexuală. Castelul este corpul omenesc. În castel suspină prinţesa, adică sufletul, pe care forţa sexuală, rău stăpânită, îl ţine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se serveşte pentru a-l învinge pe balaur reprezintă mijloacele de care dispune spiritul: voinţa, ştiinţa de a stăpâni această forţă şi de a o utiliza. Deci, odată stăpânit, balaurul devine servitorul omului, îi serveşte ca mijloc pentru a călători în spaţiu. Pentru că balaurul are aripi. Deşi e reprezentat cu o coadă de şarpe — simbolul forţelor subterane — el posedă de asemenea şi aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.
Găsim o variantă a acestei poveşti în istoria lui Tezeu care, graţie firului pe care i-l a dat Ariadna, a putut să se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur şi găsind ieşirea. Minotaurul este o altă reprezentare a forţei sexuale, taurul puternic şi prolific, deci natura inferioară pe care trebuie să o înhămăm pentru a lucra pământul ca un bou. Labirintul are aceeaşi semnificaţie ca şi castelul: este corpul fizic, şi Ariadna reprezintă sufletul superior care conduce omul spre victorie.
[….]
Când un bărbat şi o femeie se atrag, se iubesc şi se unesc, ei dau de asemenea un festin, care e oferit public în faţa a multor altor creaturi. Chiar dacă unirea lor rămâne secretă, ei primesc vizite din lumea invizibilă, şi din păcate aceştia sunt larve, elementali care vin să se ospăteze pe cheltuiala lor şi să absoarbă tot, pentru că în aceste efuzii nu au decât foarte puţine elemente pentru suflet, pentru spirit, pentru partea divină.
Iată pentru ce schimburile pe care le fac îndrăgostiţii le aduc rar mari beneficii; din contră, chiar sărăcesc: în privirea lor, în culoarea feţei lor, în mişcările lor şi în tot felul lor de a fi apare ceva care nu mai e aşa de viu şi luminos. Aceasta e din cauză că dragostea lor, încă inferioară, a atras creaturi tenebroase. De ce nu au putut invita spirite ale naturii sau chiar îngeri şi spirite luminoase care au de asemenea nevoia de a se hrăni?
[…..]
Oricare ar fi natura dragostei voastre, gesturile pe care le faceţi sunt aceleaşi: va trebui să vă apropiaţi de fiinţa pe care o iubiţi, să o îmbrăţişaţi, să o mângâiaţi; nimic nu se va schimba; diferenţa este în ceea ce puneţi în aceste gesturi, şi aceasta contează. Cineva spune: „Ah! Am văzut un băiat îmbrăţişând o fată!” şi îi condamnă. Cerul nu vede lucrurile aşa, el priveşte ceea ce au pus în sărutările lor: dacă îşi dau ceva frumos, pur, Cerul îi recompensează. Pe pământ ei pot fi condamnaţi de către ignoranţi, dar în înalt, ei sunt recompensaţi.
Dacă puneţi în dragostea voastră viaţa eternă, imortalitatea, puritatea, lumina, şi dacă acel pe care îl iubiţi creşte, avansează şi înfloreşte graţie vouă, atunci e dragoste adevărată, pentru că dragostea adevărată ameliorează totul. Dar dacă iubiţi pe cineva şi persoana în cauză începe să se pericliteze, trebuie să vă puneţi întrebări asupra calităţii sentimentelor voastre şi să vă spuneţi: „Am aprins această fiinţă. Înainte era splendidă şi acum, e o ruină.” Nu aveţi deci de ce să fiţi mândru, şi trebuie să încercaţi să reparaţi erorile ce le-aţi făcut.
Dragostea voastră trebuie să facă să crească o fiinţă. Şi aceasta se întâmplă numai când o vedeţi înflorind graţie dragostei voastre şi atunci puteţi fi fericit şi mândru, şi să mulţumiţi Cerului că aţi reuşit să o ajutaţi şi să o protejaţi. Dar în general nu se preocupă de aceste lucruri, şi astfel vin şi îmi spun: „O iubesc, o iubesc!... —Da, răspund eu, ştiu că o iubiţi, dar ca o găină pe care o puneţi în cratiţă pentru a o mânca: o iubiţi, o devoraţi, şi s-a terminat.” Nu, dragostea nu trebuie niciodată să devoreze, să aprindă fiinţele...
Cei care ştiu să utilizeze forţa sexuală sunt cei mai bogaţi şi mai privelegiaţi, pentru că această forţă e o binecuvântare. Mulţi oameni, foarte credincioşi, au vrut să se sinucidă pentru că simţeau această ardoare în ei şi se credeau blestemaţi. Nu au înţeles nimic, şi din păcate Biserica nu explică nimic despre acest subiect. În Iniţiere, se prezintă lucrurile altfel. Forţa sexuală e un dar al lui Dumnezeu, trebuie numai să ştim să o utilizăm. Ţările care au mult cărbune şi petrol în subsol devin arhimiliardare pentru că ştiu să utilizeze aceste bogăţii. Iar cei care nu ştiu să le utilizeze pe acestea se ard. La fel, forţa sexuală e o energie pe care omul trebuie să înveţe să o utilizeze pentru a lumina, a încălzi şi a face ca totul să funcţioneze în interiorul său.
Dar oamenii sunt atât de departe de adevăr că, atunci când văd o tânără fată sau un băiat tânăr care posedă mult din această forţă, sunt gata să le-o reproşeze. Ca şi cum aceşti tineri ar trebui să nu simtă nimic! Ca şi cum ar fi trebuit să fie morţi!... Iată ideile adulţilor, şi în loc să îi ajute, ei vor să-i strice şi să le bareze drumul, nimeni nu le va spune: „Bravo, băiatul meu! Eşti privilegiat să ai această bogăţie... Trebuie numai să ştii că, dacă nu eşti inteligent, chiar această bogăţie va fi cauza tuturor nenorocirilor.” Iată ce trebuie să-i spunem, dar în loc de aceasta, îl plângem, îl criticăm; şi când vedem un băiat rece, ne bucurăm, Dar ce va face el cu răceala? Nimic!"

Omraam Mikhael Aivanhov - "Dragonul inaripat"

esti plin de energie


"Exista trei lucruri care devin daunatoare daca te apropii prea mult de ele, inutile daca te indepartezi prea tare de ele, si fata de care cel mai bine este sa pastrezi o distanta medie: focul, guvernul si Maestrul."

Anthony de Mello

miercuri, 3 noiembrie 2010

Negociem doar cumpararea unui caine, atat


„Omul nu este inferior sau superior. Sunt doar oameni care se vând ieftin şi oameni care sunt conştienţi de valoarea lor reală. Cineva ar spune că fiecare om are preţul său.
Poate că este aşa. Dar sunt unii oameni care nu aleg în evaluarea lor şi mai ales în autoevaluarea lor, ca punct de reper, banii.
Poţi să te vinzi unei idei, unei cauze, unei credinţe. Moneda de schimb este încrederea.
Poţi să te vinzi unui sentiment, unei emoţii, unei dorinţe. Moneda de schimb este trăirea.
Poţi să te oferi gratis unui ideal sau ţie însuţi.

Poţi fi inestimabil.
Dar dacă te iubeşti şi te respecţi, onorează-ţi viaţa şi apreciază-te la valoarea ta reală.”

Cristian Ion

marți, 2 noiembrie 2010

“Nu e important ce spune omul, ci de ce o spune.”


“Am vazut, la Socrate, in Hippias Maior, ca nu cunoastem frumosul, ci ca il recunoastem. Dar, spune Caragiale: “Si eu si mitocanul privim la luna” …Pentru mine e ceva frumos, pentru el, nimic. Luna este frumoasa sau sufletul meu? Si Caragiale conchide: “Luna este arcusul, eu sunt vioara”. Deci, ca sunetul sa iasa, este nevoie de amandoua.”

Dan Puric -"despre Omul Frumos"