sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Continuarea povestii pentru adormit geamanul diabolic

"Ce fac oamenii în dragostea fizică? Simbolic, putem spune că se freacă ca şi cele două bucăţi de lemn, pentru a produce căldură, adică o senzaţie de plăcere. E foarte bine, dar de ce se opresc aici? De ce lumina nu apare? De ce nu sunt iluminaţi? Ar trebui ca dragostea să le aducă lumină, ar trebui să înţeleagă toate misterele creaţiei, să devină lucizi şi clarvăzători! Ei nu, ei mai mult se abrutizează.
Mişcarea şi căldura, iată ce înţeleg oamenii, pentru moment, din dragoste, asta e tot; ei se opresc la jumătatea drumului, nu merg până la lumină. Pentru a produce lumină, nu trebuie să căutăm numai plăcerea,pentru că plăcerea absoarbe toate energiile şi împiedică lumina să strălucească. Deci, e simplu, e clar: nu trebuie să te opreşti pe drum, trebuie să mergi până pe culme, până la lumină. Evident, vor fi pe drum multe lucruri de văzut, lucruri seducătoare, da, oglinda ciocârliilor... dar dacă te opreşti acolo, nu vei atinge scopul. De aceea eu spun îndrăgostiţilor: aţi declanşat mişcarea şi această mişcare produce căldura, e bine, dar trebuie acum să mergeţi până la lumină, pentru că lumina este finalul, scopul întregii activităţi.
Aproape toţi se opresc la mijlocul drumului pentru că aici totul este atrăgător, strălucitor... Dar tot aici veţi întâlni sirene şi veţi fi sfâşiaţi. Amintiţi vă legenda lui Ulise; el ştia că va întâlni sirene care vor încerca să-l atragă prin cântul lor pentru a-l devora. De aceea şi a luat măsuri de precauţie: a astupat urechile tovarăşilor săi cu ceară pentru a nu auzi vocea sirenelor, altfel nu ar fi putut rezista farmecului lor... Pe când el, nu şi-a astupat urechile pentru că voia să le asculte, dar a spus tovarăşilor săi: „Legaţi-mă de catarg, şi dacă vă fac semn să mă dezlegaţi, strângeţi legăturile şi mai tare!” Vaporul s-a apropiat de insula sirenelor şi auzind glasul lor, Ulise şi-a pierdut capul, voia să meargă să li se alăture şi a strigat: „Dezlegaţi-mă! Eliberaţi-mă!” El îşi ameninţa tovarăşii că-i omoară dacă nu-l ascultă. Dar ei, fideli consemnului, l-au lăsat legat... Vedeţi, sirenele semnifică jumătatea drumului, şi la jumătatea drumului nu trebuie să ne oprim. Desigur, tot farmecul şi toate seducţiile sunt aici, dar nu trebuie să ne oprim .
Cunoaşteţi „Parsifal”, opera lui Wagner. Parsifal ajunge într o preerie unde se găsesc tinere femei, fete flori, care încearcă să-l seducă, dar în spatele acestor flori, se ascund şerpi... Aceste poveşti, şi mai sunt multe altele în literatura mondială, conţin mari adevăruri oculte. Ulise, Parsifal sunt simboluri ale Iniţiatului care întâlneşte tentaţii pe drumul său. Dar el nu trebuie să se oprească, dacă nu îşi pierde viaţa. Trebuie să continue până pe culme, pentru că odată ajuns acolo, el va primi totul, i se va da totul: odihna, hrana, frumuseşea, dragostea.
Pot să vă prezint această aventură un pic altfel. Aveţi o misiune de îndeplinit şi pentru aceasta trebuie să treceţi printr-o pădure, dar iată că în pădure sunt tot felul de flori şi fructe, şi peste tot fragi... Atunci, începeţi să le culegeţi fără să vă daţi seama că pierdeţi mult timp; evident, ele sunt frumoase şi apetisante! Dar iată că se lasă noaptea, nu mai vedeţi să vă orientaţi, v-aţi rătăcit; începeţi să auziţi strigăte de animale, trosnetul arborilor şi sunteţi înspăimântat..."

Omraam Mikhael Aivanhov - "Dragonul inaripat"

Niciun comentariu: