"Vesnic
plecat de acasa, mereu in documentare in propria sa viata, spiritul meu este
prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevarat infrant sau invingator,
si chiar pentru a putea fi. A fi si a privi devin
doua verbe opuse si violent exclusive in lumina unui intreg destin. A
fi sau a privi: asta e intrebarea.
In
aceasta perspectiva, a astepta nu inseamna a pierde timpul, ci a te impartasi
dintr-o psihologie colectiva infinit sugestiva. A fi inselat nu e numai o
umilinta, ci si o revelatie; a fi lovit nu e numai o durere, ci si o
descoperire. A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi bolnav chiar, a
vorbi cu un copil, a face piata, a intalni un prieten, a fi nedereptatit, a fi
laudat, a fi iubit,a nu fi iubit devin, din simple intamplari, situatii magice
de dezvaluire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize in univers. A fi pentru a
privi – iata o fascinanta terapeutica, iata o solutie."
In Japonia,
Camelia, numita "Tsubaki", este cunoscuta drept floarea care aduce
primavara. Intr-o legenda japoneza, se povesteste despre
un tufis cu flori de camelie care umbla prin noapte in gradina unui samurai din
Matsue. Plimbarile acestea stranii si nelinistitoare au devenit atat de
frecvente incat stapanul gradinii a poruncit ca acest tufis sa fie taiat. Cand
lucrul acesta a avut loc, un suvoi de sange a tasnit din trunchiul retezat al
cameliei.
In romanul "Dama cu camelii", de
Alexandre Dumas, eroina Marguerite, numita si "Dama cu camelii", il
mustra pe un necunoscut curtezan pentru faptul ca ii adusese un buchet de flori
foarte parfumat. Alergica la mirosul puternic al florilor, Marguerite prefera
sa pastreze in preajma ei un buchet cu camelii cu un parfum discret, pentru a
evita crizele de tuse. In acest roman, dar si in alte opere literare se afirma
ca florile de camelie nu ar avea un miros aparte. De fapt, faimoasa floare are un parfum pur,
serafic, delicat, foarte apreciat de cunoscatori. Printre cele peste 100 de
varietati de camelie salbatica, numai sapte sunt cu adevarat recunoscute pentru
aroma dulce asemanatoare prunelor. In Ikebana, arta japoneza a aranjamentului
floral, artistul Choka Adachi a fost printre primii interesati de parfumul
cameliei. Atunci cand o varietate de camelie cu o aroma foarte puternica a fost
descoperita in 1968 de catre domnul Ohta, din orasul sud-japonez Kumamoto, Adachi
a denumit-o "Nioi-fubuki", adica "Vijelia parfumata", Caracterizata
printr-un continut mare de linalol, substanta de baza a parfumurilor florale,
acest tip de camelie are un parfum dulce, proaspat, asemanator cu
"Kohshi" (Violetul parfumat), o alta varietate de camelie,
descoperita la un interval scurt de timp dupa "Nioi-fubuki", in
insula Izu Ohshima. Parfumul acestei flori este asemanator cu cel
al rododendronului, dar extrem de subtil. In concluzie, nu este deloc
surpinzatoare legenda conform careia cameliile ar fi total lipsite de parfum.
O carte contemporana cu "Dama cu camelii",
"Fabulele florilor", scrisa de Alcott, porneste de la aceeasi premiza,
a florilor de camelie lipsite de parfum. Protagonista, Imperia, o frumusete
venetiana maritata cu contele Stennio, gaseste ca mariajul este un lucru
plictisitor. Exasperat de raceala ei sufleteasca, contele ii spune: "Esti
asemenea florii de camelie adusa de iezuiti din orient. Frumoasa, dar fara
parfumul iubirii." Atunci cand, in cele din urma, contele Stennio isi
paraseste sotia, Imperia constientizeaza pierderea suferita spunand: "Nici o femeie nu poate trai fara
dragoste, insa o floare se poate deschide fara parfum."
“Relatia
dintre un maestru si un discipol este un fenomen foarte complex – intr-un fel foarte simplu, intr-un alt
fel foarte complex. E simplu fiindca relatia exista numai din partea discipolului.
Din partea maestrului nu exista relatie, fiindca maestru nu exista. El nu mai e
acolo. E un nimeni. Tie ti se pare ca e. Aparenta aceasta va persista pana cand
te abandonezi. Odata ce te-ai abandonat, odata ce ai devenit o non-fiinta, vezi
deodata ca n-a fost niciodata acolo.
Maestrul
este o absenta. Dar absenta poate fi vazuta doar atunci cand si tu ai devenit o
absenta. Doar doua absente se pot
intalni. Daca esti prezent, continui sa proiectezi asupra maestrului si sa
crezi ca e si el prezent. E proiectia ta, fiindca egoul tau nu poate vedea un
non-ego. Poti raspunde doar cuiva similar cu tine. Egoul tau nu poate vedea
decat egouri pretutindeni. Aceasta este
o cale de a-ti proteja propiriul sine. Oriincotro te uiti, proiectezi
imediat un ego. Astfel ca si maestrul va arata ca si cand ar fi cineva, un ego.
Si vei gasi metode si mijloace prin care sa-ti demonstrezi tie insuti ca el e
un ego. Rationamentele tale pot sa fie perfect logice, dar eu spun ca sunt
absurde fiindca tu, asa cum esti, nu poti vedea fenomenul non-egoului. In
abandon, vei vedea deodata ca maestrul nu se afla acolo. Daca in chiar acest
moment esti in abandon, vei vedea ca scaunul acesta e gol. Omul acesta care iti
vorbeste nu se afla acolo. Omul acesta e doar vacuitate. Dar numai cand esti
absent poti sa vezi absenta aceasta.”