Prietenie

1. Sa nu devii dusmanul omului cu care nu mai esti prieten.
2. Sa nu vezi in dusmanul tau decat un om beat.
3. Nu-ti ascunde viata ci doar pune-o la adapost. Adaposteste-ti viata sub acoperisul prieteniei.
4. Fii propriul tau prieten daca nu ai altul.
5. Daca nu-ti poti gasi un prieten, gaseste-ti macar un tovaras de suferinta; va veti putea usura sufletul spunandu-va unul altuia pasurile.
6. Fa-ti un prieten, pentru ca astfel cineva sa aiba dreptul sa te aduca pe calea cea buna, cand savarsesti o fapta rea.
7. Sa nu mergi calare in timp ce prietenul tau merge pe jos.
8. Doi prieteni se vor darui unul altuia, schimbandu-si scuturile.
9. Sa nu fii prietenul unui om ce nu se ingrijeste cum se cuvine de pamanturile sale: nu se va ingriji nici de campul prieteniei.
10. Ce este prietenia? Un altoi desavarsit.
11. Ce este prietenia? Legatura dintre doua suflete desavarsite.
12. Fii haina prietenului tau, nu scara.
13. Sa nu te simti obligat fata de prietenul tau.

Pitagora - "Legile moralei si politice"

Drum crucial

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...

Ion Minulescu

"Sublima iertare care destepta o sublima credinta."

“Eu am urmatoarea convingere: Femeii care n-a invatat prin educatie ce este binele, Dumnezeu ii deschide doua cai care o pot readuce pe drumul drept: suferinta si iubirea. Sunt doua cai grele: cele care le urmeaza isi insangereaza picioarele, isi sfasie pielea mainilor, dar in acelasi timp, pierd prin maracinisuri podoabele viciului si ajung la capat cu acea goliciune care nu te face sa rosesti in fata Domnului.
Si cei care intalnesc asemenea cutezatoare drumete trebuie sa le sustina si sa povesteasca tuturor ca le-au iesit in drum, pentru ca astfel le lumineaza calea.”

“Isus ii spunea Mariei Magdalena: ”Ti se vor ierta multe pentru ca ai iubit mult.” Sublima iertare care destepta o sublima credinta. Si de ce am fi noi mai rigizi decat Isus? De ce sa ne incapatanam in parerile unei lumi care se vrea dura pentru a se amagi ca e puternica, si sa respingem suflete insangerate de rani prin care, asemena sangelui otravit al bolnavului, se raspandeste raul trecutului; suflete care nu asteapta decat o mana prieteneasca care sa le oblojeasca si sa le ofere convalescenta inimii?”

Alexandre Dumas-fiul - "Dama cu camelii"

Sfarsit

La poarta
timpului bati
nu poate fi
decat
alb sau negru…

Nisipul cleppsidrei
plange
ultima clipa…

Si-n haina cernita
chip incremenit
miros de huma,
mormantul.


Georgeta Musca Oana

Expunere

Intr-o zi, Maestrul a intrebat:
-Care este, dupa parerea voastra, cea mai importanta dintre toate intrebarile religioase?
A primit multe raspunsuri.
-Exista Dumnezeu?
-Cine este Dumnezeu?
-Care este calea catre Dumnezeu?
-Exista viata dupa moarte?
-Nu, a raspuns Maestrul. Cea mai importanta intrebare este aceasta: cine sunt eu?
Discipolii au inteles ceva mai clar ce dorea sa spuna atunci cand l-au auzit spunandu-i unui predicator:
-Deci, potrivit opiniei dumneavoastra, atunci cand veti muri, sufletul dumneavoastra va ajunge in cer?
-Da.
-Iar corpul dumneavoastra va ramane in mormant?
-Evident.
-Si-atunci, daca nu va deranjeaza intrebarea, dumneavoastra unde veti fi?

Pasarea Phoenix

"Pasarea Phoenix este cunoscuta din Orientul Mijlociu si Indepartat, pâna la Mediterana si Europa, dar exista mentiuni despre o pasare similara si la nativii americani. Este o pasare de o frumusete neasemuita, care nu moare niciodata, ci se mistuie în flacari si renaste apoi din propria cenusa. Se spune ca Pasarea Phoenix originara ar fi aparut dintr-un ou de aur ce plutea pe apele Oceanului Primordial. La egipteni ea este pasarea Bennu, asociata ciclului zilnic al soarelui si ciclului anual al cresterii apelor Nilului, de unde legatura sa cu regenerarea si viata. Phoenixul evoca focul creator si distrugator din care se naste lumea si care îi va aduce sfârsitul. Simbolismul ei este legat de marile adevaruri ezoterice, reprezentând nemurirea spiritului si reîncarnarea. În alchimie, ea este un simbol al transmutatiei alchimice, al renasterii magice prin initiere si al cresterii spirituale. Pasarea Phoenix ne vorbeste despre puterea de a depasi fluctuatiile vietii noastre obisnuite, ne îndeamna sa ne orientam catre cele spirituale si ne da speranta, inspiratie si putere regeneratoare atunci când renuntam la vechiul mod de viata pentru a îmbratisa unul nou, superior. Phoenixul ne poate ajuta si atunci când trecem prin experiente emotionale devastatoare. În alchimie, Pasarea Sublimarii este asociata corpului astral, care, dupa cum arata marele alchimist Paracelsus, este corpul nostru spiritual sau „de aur”, purificat, care se dezvolta în cursul evolutiei noastre personale si reprezinta renasterea spiritului pe un nivel superior. Atunci când corpul fizic moare, spiritul începe o noua existenta într-o alta lume, nonfizica. La chinezi, Feng Huang, „Pasarea Rosie”, este unul din cele patru animale spirituale. Ea putea fi încalecata numai de catre Nemuritori. Feng desemneaza pasarea mascul, si Huang, pe cea femela, fiind în legatura cu simbolul Yin-Yang, cele doua principii polare opuse care guverneaza întreaga manifestare. Aceasta pasare este de asemenea un simbol al dragostei nemuritoare.
Esenta pozitiva a acestei creaturi se manifesta atunci când cineva îsi recunoaste si îsi dezvolta latura feminina a naturii sale spirituale. Acea persoana îsi urmeaza atunci vocea sa interioara si latura creatoare a vietii. Esenta sa negativa se manifesta atunci când cineva îsi neaga si îsi reprima aceasta latura a sufletului sau, rezultând astfel deviatii de comportament si alienare. Pasarea Phoenix este în crestinism o pasare sacra, simbol al reînvierii si emblema a Arhanghelului Mihail. Regasim reflectari ale acestui mit si în unele traditii populare. Astfel, Pasarea Maiastra din basmele românesti este uimitor de asemanatoare cu Pasarea Simorgh a persanilor, care simboliza întelepciunea divina si perfectiunea umana."

Suma adevarurilor este finita

1. Sa nu spui “sunt prea multe de invatat; nu o sa traiesc niciodata destul ca sa cunosc toate adevarurile”. Sa stii ca suma adevarurilor e finita ca si cea a numerelor: cand ajungi la ZECE trebuie sa te intorci indarat.
2. Mai bine incearca sa observi, decat sa citesti; cine citeste mult, nu observa bine.
Observa totul: nu lamuri nimic.
3. La 45 de ani, fa o pauza.
4. Sufletul devine trup cand mananci; trupul devine suflet cand gandesti.
5. Teme-te de iluzii desarte: sa nu crezi ca oamenii pot fi schimbati pana la a ajunge desavarsiti.
6. Altii sa masoare timpul! Tu sa il cantaresti!
7. Nu te lasa fermecat de inventiile pe care le faci, descoperirea primei arte e datorata celui mai josnic animal: porcul care scormonind pamantul, ii invata pe oameni cum se ara.
8. Ai vreun necaz? Nu te ascunde de soare, el iti va usca lacrimile.

Pitagora

"Cinsteste locul in care te-ai nascut, cel in care ti-ai gasit jumatatea si locul unde ti-ai intalnit prima oara prietenul."

1. Nu ponegri speta omeneasca: fara indoiala, oamenii in societate sunt rai, dar in familie omul este bun.
2. E foarte usor sa faci oamenii sa decada ajungand popor. Nu e nimic mai anevoios decat sa faci poporul sa se transforme din nou in oameni.
3. Oamenii deveniti popor inceteaza a mai fi oameni.
4. Decat sa devii popor mai bine sa devii salbatic.
5. Pune-ti toata viata si intelepciunea la bataie nu ca sa transformi oamenii in popor, ci mai degraba, poporul in oameni.
6. Nu da legilor spirit; poporul e doar materie.
7. Unii fac legi pentru a dobandi glorie: sa-i iertam. Altii fac legi pentru a avea aur: sa-i dispretuim.
8. Voi oameni incetati sa va mai randuiti in popoare; iar daca nu, primiti sa fiti sclavi. Acvilele nu zboara niciodata in stol de aceea sunt libere. Oile care merg in turme, nu-si stiu neamul si se supun pastorilor.
9. Modelati trupul copiilor, indemnandu-i sa faca miscare, iar trupul poporului prin legi.
10. Inainte sa dai poporului libertate, da-i legi.
11. Sa stii sa desfeti poporul, daca nu-l poti stapani: fii mascarici sau legiuitor.
12. Sa nu bei cu poporul, nici in prezenta lui.
13. Feriti-va de miscarile politice;nu provoaca decat spuma.
14. Va intrebati ce-i trebuie unui popor pentru a ramane liber inauntru si de temut in afara?
Paine, putina sare si legi.
15. Supune-te legilor, chiar daca sunt proaste.
Nu te supune oamenilor, daca nu sunt mai buni decat tine.
16. Un popor ce posteste e surd la sunetul legilor cele mai desvarsite.
17. Tine poporul intre bogatie si lipsuri: sarac, e josnic, bogat e obraznic.
18. Nu-ti scrie legile; picteaza-le; poporului ii plac imaginile.
19. Chiar si cea mai buna lege este un jug.
20. Nu nazuiti la himera unei democratii pure. Egalitatea perfecta exista numai la morti.
21. Popor de ceara nu te apropia de focul aspru al libertatii.
22. Albinele sunt fericite sub monarhie. Furnicile sunt fericite in republica.
23. Lumineaza poporul inainte de a-l trezi.
24. Nu vorbi de binefacerile libertatii in fata unui popor neluminat.
25. Nu e democratie acolo unde te feresti sa faci o crima doar de teama ca vei fi pedepsit.
26. Spune adevarul oamenilor, popoarelor povesti.
27. Daca esti intrebat: de partea cui trebuie sa fii cand patria e nedreapta cu tine?
De partea tacerii, asa cum ai face cu o mama vitrega.
28. Iertati-i totul patriei voastre, chiar daca va e ca o mama vitrega.
29. Sa mori acolo unde te-ai nascut.
30. Lasa legile ratiunii pentru acele timpuri in care oamenii, obositi sa tot fie popoare, nu vor forma pe pamant decat grupuri de prieteni.

Pitagora - "Legile moralei si politice"

Schimbarea lumii prin schimbarea de sine

Sufitul Bayazid povesteste urmatoarea istorioara despre el insusi:
Cand eram tânar, eram un revolutionar, si singura rugaciune pe care i-o adresam lui Dumnezeu era aceasta: „Doamne, da-mi energia de a schimba lumea”.
Dupa ce m-am maturizat si mi-am dat seama ca mi-a trecut jumatate din viata fara sa fi schimbat un singur suflet, mi-am schimbat rugaciunea: „Doamne, daruieste-mi gratia de a-i schimba pe cei cu care intru in contact – familia si prietenii mei, si voi fi multumit”.
Acum, la batranete, cand stiu ca zilele imi sunt numarate, rugaciunea mea este alta: „Doamne, daruieste-mi gratia de a ma schimba pe mine insumi”. Daca m-as fi rugat de la inceput pentru transformarea de sine, nu mi-as fi irosit inutil viata.
Anthony de Mello - "Cantecul pasarii"

Cea mai frumoasa formulare a iubirii...

Cea mai frumoasa formulare a iubirii de Dumnezeu am intalnit-o in cuvintele lui Dag Hammarsjold.
“Pentru tot ce a fost,iti multumesc.
Pentru tot ce va fi,iti spun Da.”
Acest gen de raspuns nu-l poti da decat lui Dumnezeu.

Anthony de Mello

O zi

"O zi de nastere,in realitate e o zi a mortii.De aceea celebram – pentru a uita ca moartea se apropie."
Osho

Lumini şi umbre

"Cărţile şi aşternerile pe hîrtie sînt diferite la diferiţii gînditori: unul a adunat în carte luminile pe care a ştiut să le fure iute din razele unei recunoaşteri ce i-a străfulgerat şi să le ducă acasă, altul redă numai umbrele, copiile în cenuşiu şi negru a ceea ce s-a clădit cu o zi înainte în sufletul său.”

Cum ii dauneaza democratiei democratia

Acum cativa ani Hans Magnus Enzensberger scrisese un articol foarte convingator despre felul in care oamenii politici (si cei puternici in general) sunt condamnati in ziua de azi sa nu-i inteleaga pe cei de a caror viata ar trebui sa se preocupe.Cu cat e mai mare responsabilitatea lor, cu cat sunt mai expusi la atentate (sau in orice caz la violarea intimitatii) cu atat se afla mai inconjurati de garzi de corp care ii imping in masini blindate, in elicoptere, in avioane particulare, se retrag in case bine protejate, isi petrec vacantele in largul marii.Cu cat raspunzi mai mult de soarta lumii, cu atat stii mai putin despre ea.
E adevarat ca asta li se intampla si faraonilor si monarhilor absoluti,dar imaginea noastra despre omul politic democratic este diferita, si diferit este si rolul sau, asa se face ca am vrea sa-l vedem mergand pe strada si mangaind copiii.Dar si atunci cand mangaie copiii omul puterii este inchis intr-un fel de sfera invizibila, la ale carei margini se afla gorile inarmate pana in dinti.Sa nu mai vorbim daca vrea sa mangaie niste fetite, de vreo douazeci de ani pe deasupra.Dupa cum s-a vazut, trebuie sa o faca in cateva secunde doar, intre toaleta si birou, in timp ce gorila a intors capul pentru o clipa.Tutankamon sau Regele Soare isi mai puteau permite o clipa de ragaz din cand in cand.
Aceasta referire la fapte recente imi aminteste o alta interventie, de acum cateva saptamani, a lui Mario Vargas Llosa, care lauda Sexgate ca o manifestare pozitiva de democratie.Rezum in cuvintele mele: omul puterii, intr-o tara democratica, nu trebuie sa fie carismatic si nici intangibil, din contra el trebuie sa poata fi tras la raspundere si santajat, si cu cat e mai vulnerabil cu atat poate fi mai usor controlat de cetateni.
Acest principiu, daca ne gandim bine, nu e de data foarte recenta, dar el se naste in vremurile moderne o data cu obiceiul de a-i supune pe cei puternici satirei politice.Niciun fel de satira politica nu era permisa, nu numai fata de faraoni dar nici fata de imparatii romani; rautatile pe care le strigau soldatii in timpul triumfurilor erau licente de carnaval, incuviintate o singura data, fara nicio legatura cu supravegherea continua exercitata de acea critica violenta si permanenta a caricaturii nemiloase, a invectivei zilnice si a scoaterii in evidenta cu cruzime a defectelor. Aceste practici erau considerate mai degraba arme ce puteau fi folosite impotriva dusmanului (sa ne gandim la caricaturile feroce din timpul conflictului existent intre Roma si Reforma), si nu ca o metoda normala de controlare a propriilor domni si stapani.
Va trebui sa asteptam primele ciomageli, apoi caricaturile engleze din secolul XVIII-lea, invectivele pe care si le aruncau factiunile revolutionare dih Franta si in sfarsit triumful total al caricaturii politice din secolul trecut.Vorbesc despre caricaturi deoarece vinieta satirica evoca imediat un mod putin respectuos de a vorbi despre putere, dar forma de presiune zilnica la care e supusa puterea include toate modalitatile de monitorizare scandaloasa, precum dezvaluiri de boli si slabiciuni, schelete in dulap, rude demne de dispret, comportamente indraznete etc. etc., mergand pana la scotocirea intimitatii, atat in sens spiritual cat si material.
De obicei oamenii normali nu se sinchisesc, dar cand ti se spune (si ti se arata) in fiecare zi ca ai un defect fizic, ca ai facut un lucru rusinos si ridicol, ca esti impotent, ca esti hot, incepi sa te simti rau, indiferent ca e vorba de un adevar sau de o calomnie, si nu te obisnuiesti niciodata, oricat ai avea obrazul de gros.Si atunci ce faci? Te refugiezi in cercul celor devotati tie, care iti spun sa nu-i iei in seama pe calomniatorii aceia blestemati, invidiosi si vanduti, reafirmandu-ti stima si admiratia lor. Si cum ii pastrezi in jurul tau pe toti acesti devotati, conditie as spune de ordin psihologic a supravietuirii tale politice? Gratie unei retele de favoruri, oferindu-le posturi de raspundere, stabilind un puternic circuit de ajutorare reciproca.
Cercul se inchide.Ca sa te poata tine sub control, opinia publica democratica trebuie sa te discrediteze, iar pentru a supravietui discreditarii democratice esti obligat sa creezi in jurul tau structuri de putere oculte, care scapa oricarui control.

Umberto Eco - "Pliculetul Minervei"

Respingere

-La ce fel de oameni da nastere Iluminarea?
Maestrul raspunde:
-Ea da nastere unui om public, dar care nu apartine niciunui partid, care se misca, dar fara a urma o directie anume, care accepta lucrurile asa cum sunt, care nu isi regreta trecutul si nu se teme de viitor, care pleaca atunci cand este impins, care vine atunci cand este tras, care este la fel ca un vant puternic, dar ca si frunza dusa de vant, ca un lemn care pluteste pe apa, dar ca si roata de moara care se invarteste si macina, care iubeste in egala masura intreaga creatie, la fel cum cerul si pamantul sunt egali pentru toti.
Auzind aceste cuvinte, un tanar discipol a strigat:
-Aceasta invatatura nu e pentru cei vii, ci pentru cei morti.
Dupa care a plecat si nu s-a mai intors niciodata.

Anthony de Mello - "Intelepciune la minut"

Sa tii lumea in loc. Este moarte? Este viata?

“…Era un om atat de tanar si de armonios,incat mi-am inchipuit un teolog care ar exclama: ”Voi sunteti cei care tin lumea in loc! Pentru voi trebuie lumea perpetuata. Dumnezeu ar mantui-o daca n-ar fi inca fiinte sa se bucure de ea si sa intarzie, prin tot ce e pagan in ei, rascumpararea.”
Constantin Noica - "Jurnal filozofic"

Fiţi duri!...cu mine

„De ce atît de dur?" - i-a spus odată cărbunele de bucătărie diamantului - „Oare nu sîntem rude apropiate?"
“De ce atît de moi?” - O, fraţii mei, astfel vă întreb: - “Oare nu sînteţi fraţii mei?”
De ce atât de moi, de vremelnici şi de supuşi? De ce atîta negare, renegare în inimile voastre? Atît de puţin destin în privirile voastre?
Şi de nu vreţi să fiţi destine, şi neîndurători: împreună cu mine cum aţi putea vreodată — birui?
Şi dacă duritatea voastră nu voieşte să străfulgere, să taie şi să reteze: împreună cu mine cum aţi putea ceva vreodată — făuri?
Căci toţi făuritorii sînt duri. Şi trebuie sa socotiţi o fericire, să apăsaţi cu mîna voastră asupra mileniilor precum asupra unei bucăţi de ceară, o fericire, ca scrisul vostru, să-l săpaţi, în vrerea strînsă în milenii, ca în bronz — mai duri ca bronzul, mai nobili ca bronzul. Deplina duritate e nobleţea supremă.
Această nouă tablă, o, fraţii mei, o pun deasupra voastră: fiţi duri!...

Nietzsche - “Aşa grăit-a Zarathustra”

Aniversare

“Mi-am dorit bogatie sperand ca voi fi fericit;
Mi s-a dat saracia pentru a deveni intelept.
Mi-am dorit lucruri care sa-mi umple viata;
Mi s-a dat viata sa ma pot bucura de lucruri.
N-am primit nimic din ce mi-am dorit;
In schimb,toate sperantele mi s-au implinit.”

Autor necunoscut

Razboinicul Luminii

Un războinic al luminii nu se bizuie doar pe forţele sale; se foloseşte şi de energia adversarului.
Un războinic al luminii nu trişează niciodată, dar ştie să-şi distragă adversarul.
Un războinic al luminii ştie ce vrea. Şi n-are nevoie să-şi piardă timpul cu explicaţiile.
Un războinic profită de orice împrejurare pentru a trage învăţăminte.
Un războinic al luminii, înainte de a se angaja într-o luptă însemnată, îşi pune întrebarea: “Cât de mult mi-am dezvoltat abilităţile?”
Un războinic al luminii ştie că anumite momente se repetă.
Războinicului luminii nu-i e frică să pară nebun.
Războinicul luminii îşi alege duşmanii.
Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul plecând urechea la provocări; el are un destin de împlinit.
Un războinic al luminii recunoaşte Drumul.
Un războinic al luminii studiază cu multă grijă poziţia pe care ţine să o cucerească.
Un războinic al luminii îşi cunoaşte defectele. Dar îşi cunoaşte si calităţile.
Războinicul luminii ştie că nimeni nu e prost, iar viaţa îi învaţă pe toţi - chiar dacă asta cere timp.
Fiecare războinic al luminii a rămas cu o teamă de a intra în luptă.
Fiecare războinic al luminii a trădat şi minţit cândva în trecut.
Fiecare războinic al luminii a păşit cândva pe un drum care nu era al lui.
Fiecare războinic al luminii a suferit cândva din pricina unor lucruri lipsite de însemnătate.
Fiecare războinic al luminii a crezut cândva că nu este războinic al luminii.
Fiecare războinic al luminii a eşuat cândva în datoriile sale spirituale.
Fiecare războinic al luminii a zis cândva da când ar fi vrut să zică nu.
Fiecare războinic al luminii a lovit-o cândva pe o fiinţa iubită.
Tocmai de aceea este războinic al luminii, pentru că a trecut prin toate acestea şi nu şi-a pierdut niciodată speranţa de a fi mai bun decât era.
Un războinic al luminii nu-şi amână deciziile.
Un războinic al luminii ştie că învăţătorii săi cei mai buni sunt oamenii cu care împarte câmpul de luptă.
Un războinic al luminii îşi împarte lumea cu persoanele pe care le iubeşte.
Un războinic, când suferă o nedreptate, încearcă de obicei să rămână singur - ca să nu-şi arate celorlalţi durerea.
Un războinic ţine cumpăna între singurătate şi dependenţă.
Un războinic al luminii are nevoie de dragoste.
Un războinic al luminii foloseşte singurătatea, dar nu e folosit de ea.
Războinicul luminii ştie că e imposibil să trăiască într-o stare de totală relaxare.
Războinicul luminii izbuteşte totdeauna să echilibreze Rigoarea şi Mila.
Războinicul luminii se comportă ca apa şi curge printre obstacolele pe care le întâlneşte.
Pentru războinicul luminii nu există nimic abstract.
Un războinic al luminii are calităţile unei stânci.
Războinicul luminii ştie să recunoască un inamic mai puternic decât el.
Un războinic al luminii nu priveşte cu indiferenţă nedreptatea.
Un războinic al luminii se află pe lume ca să-şi ajute fraţii, nu ca să-l condamne pe aproapele său.
Un războinic al luminii nu se lasă niciodată intimidat.
Un războinic al luminii nu se grăbeşte niciodată.
Un războinic nu culege niciodată fructul câtă vreme e încă verde.
Un războinic al luminii îşi păstrează mereu inima neîntinată de sentimentul urii.
Războinicul îşi aminteşte de trecut.
Războinicul luminii cunoaşte importanţa intuiţiei.
Războinicul e liber. Ştie însă că în cuptorul deschis nu se coace pâinea.
Războinicul luminii dă atenţie lucrurilor mărunte, din cauză că ele pot produce multe încurcături.
Războinicul ştie că nici un om nu este o insulă.
Un războinic al luminii dansează cu tovarăşii săi, dar nu trece în sarcina nimănui răspunderea pentru proprii săi paşi.
Un războinic se odihneşte şi râde. Dar e mereu atent.
Războinicul luminii ştie: toată lumea se teme de toată lumea.
Pentru războinic nu există dragoste imposibilă.
Războinicul luminii cunoaşte liniştea care precedă lupta importantă.
Războinicul luminii se străduieşte mereu să se îmbunătăţească.
Războinicul îşi dezvoltă frumuseţea loviturilor.
Războinicul ştie că lupta, din când în când, se întrerupe.
Un războinic ştie că mâna care-i ţine spada şi-o dispută un înger şi un diavol.
Ori de câte ori îşi trage spada, războinicul o şi foloseşte.
Războinicii luminii nu uită niciodată vechiul dicton: iedul de soi nu behăie.
Un războinic al luminii este înţelept; nu-şi comentează înfrângerile.
Un războinic al luminii este totdeauna vigilent.
Războinicul stăpâneşte deopotrivă lovitura şi iertarea. Ştie să le folosească pe amândouă cu aceeaşi pricepere.
Un războinic al luminii este mereu angajat. E sclavul visului său şi liber în păşire.
Durerea de ieri reprezintă forţa războinicului luminii.
Un războinic e inocent ca porumbiţele şi prudent ca şerpii.
Un războinic al luminii priveşte viaţa cu blândeţe şi fermitate.
Un războinic al luminii cunoaşte puterea cuvintelor.
Un războinic ştie ce anume merită efortul.
Războinicul luminii dă înainte de a fi rugat.
Un războinic al luminii nu are “certitudini” ci un drum de urmat - căruia încearcă să i se adapteze în funcţie de anotimp.
Războinicul luminii nu este laş.
Un războinic ştie că scopurile nu scuză niciodată mijloacele.

Şi dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Mihai Eminescu

Confucius vs Lao Tse

"Taoismul crede in filosofia abandonarii. El afirma ca nu trebuie sa te opui curentului, ci doar sa te lasi in voia lui. Oriunde te duce raul e foarte bine, caci in final acesta ajunge intotdeauna la marele ocean.
Taoismul mai e numit si calea apei curgatoare. Nici un parau nu are nevoie de harti pentru a-si gasi drumul...El nu urmeaza nici o disciplina, nici o religie. Calea lui e cea a smereniei. Oriunde s-ar afla, el cauta pozitia cea mai de jos. Nu urca niciodata la deal. Nu curge decat la vale, dar ajunge intotdeauna la marele ocean, la sursa din care a provenit.

Mesajul care il vei primi de-a lungul intregii tale vieti este: ”CONTINUA”. Scopul e calatoria in sine. Aceasta e infinita. E eterna.

Tao inseamna CALEA. Aceasta nu e ca o autostrada, e mai degraba zborul unei pasari prin aer - nu lasa urme vizibile.Ea exista, dar nu are indicatoare.Daca vrei sa mergi pe calea Tao, va trebui sa mergi singur. Tao nu respecta societatea, ci individul. El nu respecta multimea, ci unicitatea. Respecta libertatea, dar nu si conformismul.
Tao afirma ca daca urmezi o disciplina devii sclavul ei. Singura disciplina trebuie sa se nasca din propria ta constiinta: numai asa vei deveni un maestru.
Daca respecti o anumita ordine in viata, aceasta te va limita; esenta fiintei va ramane intr-o dezordine profunda.
Adevarata ordine se naste in interiorul fiintei(o ordine nascuta din haos).
Taoistii afirma ca nu ignoranta este principalul obstacol in calea adevarului, ci cunoasterea.
Taoistii cred in spontaneitate, individualitate, libertate.
Confucianistii sunt extrem de conformisti - ei cred in puterea legii, traditii, disciplina, caracter, moralitate, cultura, societate, educatie.
Taoismul e cel mai profund nonconformism care a existat vreodata in istorie. El nu inseamna altceva decat revolta.
Bucuria adevarata nu are un motiv anume. O boala are o cauza, dar starea de sanatate?…Aceasta e naturala.
Taoistii afirma: - daca esti absolut singur, dar acest lucru nu iti afecteaza starea de fericire, atunci poti spune ca esti un om realizat.

Taoismul crede in filosofia abandonarii. Nu trebuie sa te opui curentului, ci doar sa te lasi in voia lui. Nu poti fi taoist decat traind o viata autentica, spontana. Pentru asta, iti trebuie curajul de a te arunca in necunoscut, pe cont propriu, fara a te sprijini de altcineva.
Trebuie sa patrunzi in intuneric, fara a sti daca vei ajunge undeva sau daca te vei rataci. Nu poti descoperi calea decat mergand la risc, traind o aventura.
Tao nu respecta societatea, ci individul.El nu respecta multimea,ci unicitatea.Respecta libertatea,dar nu si conformismul.Tao nu are o traditie.Calea lui inseamna revolta suprema.

"Cartea despre Tao" - Osho

Iubire

Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

Lucian Blaga

Sufletele alese

"Sufletele alese inteleg ca blandetea, umanitatea sunt virtuti placute si se simt imboldite sa le practice. Dar se simt oare tot astfel in clipa cand ar trebui sa le exercite? Nu, atunci ele stau pe loc intrebandu-se: ar fi un prilej bun intradevar, dar pot sa cunosc exact masura nevoii? Nu ma insel asupra obiectului? O suta de indoieli il opresc pe omul bun. Se teme sa nu devina o victima aratandu-se prea darnic, sa nu treaca drept un om slab, dovedindu-se prea duios, prea simtitor. Intr-un cuvant se teme sa nu depaseasca limita sau sa nu-si implineasca de ajuns datoria cuprinsa intr-un mod prea obscur in notiunile generale de umanitate si blandete. In aceasta nesiguranta numai experienta sau exemplul pot sa calauzeasca mai potrivit imboldul inimii. Dar experienta nu e la indemana oricui. Ea atarna de diferite situatii in care te-a aruncat soarta. Nu mai ramane decat exemplul; el poate sluji ca regula unei mari multimi de oameni in practicarea virtutii."

"Manon Lescaut" - Antoine Francois Prevost

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Lucian Blaga

Arta de a trai

“Nedefinit, undeva pe fundal, mai subtil si sigur cel mai putin agresiv dintre toate, instinctul fericirii e un dat al naturii umane. Am studiat si nefericirea oamenilor: intotdeauna inseamna pierderea unei surse exterioare de fericire. Nefericirea nu e altceva decit o criza declansata de o dependenta. Ca sintem dependenti de un obiect, de o fiinta sau de un set inflexibil de principii, tot dependenta se numeste. Cu cit motivul fericirii noastre e mai interior, cu atit e mai stabil. Evolutia spiritului s-ar putea defini in acest context prin eliminarea treptata a dependentelor si interiorizarea din ce in ce mai spontana a motivelor de bucurie.”

A. Untu - "Arta de a trai"

Un cer impanzit de viermi

“Este indiferent ce mod de distrugere iti alegi. Unul se ingroapa intr-o biblioteca, altul intr-o carciuma. Rezultatul este acelasi. Modul de autodistrugere dovedeste ceva numai pentru felul unui om. Spune-mi cum vrei sa te prabusesti, ca sa-ti spun cine esti. Adica spune-mi cu ce-ti umpli singuratea, cu carti, femei, ambitii. La toate punctul de plecare e plictiseala si cel de ajungere - distrugerea. Ca unul se vrea risipit in fasii de azur, iar altul in tandrete cu viermii, ce dovedeste pentru blestemul traiectoriei umane? Simbolul soartei noastre? Un cer impanzit de viermi.”

Emil Cioran - "Lacrimi si sfinti"

Infrangerile

“Toti te invata, mai ales cand esti tanar, cum sa reusesti. Dar o virtute mult mai mare, si in orice caz, mult mai utila decat tehnica de a reusi e aceea de a sti ce sa faci cu nereusitele. Nu numai ca e greu sa reusesti intotdeauna, dar e si infecund. Devii “premiant”
De vreme ce ne sunt date infrangerile, exista o voluptate a infrangerilor, care trebuie cultivata la oamenii tineri.”

Constantin Noica - "Jurnal filozofic"

Geamanului diabolic care uraste citatele

La o conferinta, Maestrul a spus:
- Geniul unui compozitor poate fi gasit in notele muzicii sale, dar analiza notelor nu ii va revela geniul. Maretia unui poet este oferita de cuvintele sale, dar studiul cuvintelor nu va dezvalui nimanui sursa inspiratiei sale. Dumnezeu se reveleaza pe sine in creatie, dar cercetand creatia - oricat de minutios -, nu Il veti gasi pe Dumnezeu mai mult decat ati putea gasi sufletul cercetand trupul.
Au urmat apoi intrebarile. Cineva din sala a intrebat:
- Atunci, cum Il putem gasi pe Dumnezeu?
- Privind creatia, nu analizand-o.
- Si cum trebuie sa o privim?
- La fel ca taranul care a incercat sa vada frumusetea apusului de soare, de care auzise atatea, dar nu a descoperit decat soarele, niste nori, cerul si orizontul Pamantului, pana cand si-a dat seama ca frumusetea nu este un "lucru", ci un mod special de a privi. Degeaba Il veti cauta pe Dumnezeu, daca nu veti intelege ca El nu poate fi vazut la fel ca un "lucru". Pentru a-L vedea, este nevoie de un mod special de a privi, la fel ca cel al copiilor mici, a caror privire nu este distorsionata de doctrine si de convingeri prefabricate.

Anthony de Mello

Usa era larg deschisa

"Ori de cate ori era intrebat cum s-a produs iluminarea in cazul sau, Maestrul refuza sa vorbeasca, desi discipolii sai au încercat prin toate mijloacele sa il traga de limba.
Singura informatie pe care o detineau ei era ca atunci cand propriul sau fiu l-a intrebat ce a simtit cand a trait iluminarea, el a raspuns: - Am innebunit!. Cand baiatul l-a intrebat de ce, Maestrul a raspuns:
- Ei bine, fiule, m-am simtit ca si cum as fi facut niste eforturi uriase pentru a intra intr-o casa urcandu-ma pe o franghie si spargand o fereastra, numai ca sa descopar in final ca usa era larg deschisa."
Anthony de Mello

Schimbare

Un istoric l-a vizitat pe Maestru,gata sa inceapa o controversa.
- Oare nu schimba eforturile noastre cursul istoriei umanitatii? l-a intrebat el.
- Ba da,i-a raspuns maestrul.
-Si oare nu au schimbat activitatile noastre intregul pamant?
-Cu siguranta.
-Atunci de ce sustii ca eforturile oamenilor nu au aproape niciun fel de consecinte?
-Deoarece chiar si atunci cand vantul nu mai bate,frunzele tot continua sa cada.

Anthony de Mello

De ce?

De ce cresc bananele in copaci ?
Fiindca daca ar creste din pamant le-ar manca imediat crocodilii.
De ce schiurile aluneca pe zapada ?
Fiindca daca ar aluneca pe caviar sporturile de iarna ar fi prea scumpe.
De ce scriem de la stanga la dreapta ?
Fiindca altfel frazele ar incepe cu un punct.
De ce nu se intalnesc niciodata paralelele ?
Fiindca daca s-ar intalni cei care fac exercitii la ele si-ar despica picioarele.
De ce nu era casatorit Sfantul Pavel ?
Fiindca tot calatorind atata,daca ar fi trebuit sa-i trimita scrisori si sotiei,Noul Testament ar avea niste dimensiuni imposibile.
De ce becurile se aprind si nu se ard imediat in ciuda caldurii intense a filamentului cu wolfram ?
Fiindca daca s-ar arde imediat nu ar mai avea sens sa fie inventate.
De ce avem cinci degete ?
Fiindca daca erau sase,am fi avut douasprezece porunci.
De ce este Dumnezeu cea mai perfecta fiinta ?
Fiindca daca ar fi imperfect ar fi varul meu Gustavo.
De ce whiskyul a fost inventat in Scotia ?
Fiindca daca ar fi fost inventat in Japonia ar fi sake si nu s-ar mai bea cu sifon.
De ce este marea atat de intinsa ?
Fiindca sunt prea multi pesti si ar fi ilogic sa-i asezam pe Mont Blanc.
De ce o suta una canta gaina ?
Fiindca daca ar canta treizeci si trei ar fi Marele Maestru al Masoneriei
De ce sunt paharele deschise la gura si inchise la baza ?
Fiindca in caz contrar barurile ar da faliment.
De ce mama este mereu mama ?
Fiindca daca ar fi uneori si tata ginecologii n-ar mai sti incotro s-o apuce.
De ce Allah este Allah si Mahomed profetul sau ?
Fiindca dupa cazul Rushdie ar fi mai bine sa nu ne bagam in asemenea treburi.
De ce cresc unghiile si dintii nu ?
Fiindca altfel nevroticii si-ar roade dintii.
De ce fundul e jos si capul sus ?
Fiindca in caz contrar ar fi greu sa proiectezi o sala de baie.
De ce Napoleon s-a nascut in Corsica ?
De-aia.
De ce picioare se indoaie inauntru si nu in afara ?
Fiindca ar fi periculos in avioane in caz de aterizare fortata.
De ce a navigat Cristofor Columb spre Apus ?
Fiindca daca ar fi navigat spre Rasarit ar fi descoperit Messina.
De ce au degetele unghii ?
Fiindca daca ar avea pupile ar fi ochi.
De ce arde focul ?
Fiindca daca ar uda ar fi apa.
De ce au cainii coada ?
Fiindca altminteri pentru a-si arata bucuria ar trebui sa dea din penis.
De ce inaltul se opune josului ?
Fiindca daca s-ar opune Trebizondei tot aia am pierde.
De ce cand e intuneric nu e lumina ?
Fiindca e intuneric.
De ce pastilele de aspirina sunt diferite de iguana ?
Incercati sa va imaginati ce s-ar intampla in caz contrar.
De ce moare cainele pe mormantul stapanului ?
Pentru ca acolo nu sunt copaci la care sa faca pipi si dupa trei zile ii plesneste vezica.
De ce sa astepte cine greseste ?
Problema e prost pusa:e deja acolo.
De ce pernele cele mai bune sunt facute din fulgi ?
Fiindca altminteri cele mai bune pasari ar fi facute din lana.
De ce Nordul este deasupra si Sudul dedesubt ?
Fiindca altfel Rasaritul ar fi la stanga.
De ce au sirenele coada de peste ?
Fiindca daca ar avea picioare ar fi niste gospodine din Voghera.
De ce masoara un unghi drept nouazeci de grade ?
Intrebarea e prost pusa:el nu masoara nimic,altii sunt cei care il masoara pe el.

Umberto Eco - "Pliculetul Minervei"

Iubiri

“Vad bine ca te iubesc ca o nebuna,cu toate acestea nu ma plang de violenta sentimentelor mele.M-am obisnuit cu persecutiile lor si n-as putea trai fara placerea pe care o descopar si de care ma bucur iubindu-te in mijlocul a mii de dureri.”

Denise si Pierre Stagnara - “Iubiri statornice”

Indrăgostit

„Cine e îndrăgostit face dragoste tot timpul, chiar şi atunci cînd nu face. Cînd trupurile noastre se întîlnesc este doar revărsarea din ceaşcă. Putem rămîne alături ceasuri, zile întregi. Putem să începem dansul într-o zi şi să-l terminăm a doua zi sau chiar să nu-l mai terminăm, de atîta plăcere. N-are nimic de-a face cu cele unsprezece minute.”
(Paulo Coelho –„Unsprezece minute”)

Iata dragostea asa cum o concep eu

"Ce splendida nebunie!Ce sublima risipa!Sa te oferi in intregime altuia fara nici o rezerva,sa renunti la personalitate si la liberul tau arbitru,sa-ti depui vointa in mainile altei fiinte,sa nu mai vezi prin ochii tai,sa nu mai auzi cu urechile tale,sa faci din doua trupuri unul singur, sa amesteci si sa topesti doua suflete in asa fel incat sa nu mai stii daca esti tu sau celalalt,sa absorbi si sa radiezi necontenit,sa fii cand luna cand soare,o singura faptura sa constituie tot universul,toata creatia, sa-ti muti centrul de gravitatie al vietii, sa fii gata oricand la cele mai mari sacrificii si la abnegatia absoluta;sa suferi in inima persoanei iubite ca si cum ar fi inima ta,o,minune!dupa ce te-ai daruit tot,sa simti ca ai devenit doi;iata dragostea asa cum o concep eu.”

"Domnisoara de Maupin" - Teophile Gautier

CONTINUA

"Mesajul care il vei primi de-a lungul intregii tale vieti este:”CONTINUA”.Scopul e calatoria in sine.Aceasta e infinita.E eterna."

Osho

Vizitatorul

“Singurele piese de mobilier erau o masa si o canapea,in rest camera era plina cu carti.
-Unde ti-e mobila ? a intrebat vizitatorul.
-Dar a ta unde e ? am raspuns.
-A mea ? Bine,dar eu sunt in trecere.Nu sunt decat un vizitator aici.
-La fel si eu.”

Anthony de Mello

Michael Jackson

“Viata este cea mai frumoasa inventie a ei,iar moartea e trucul ei pentru a avea mai multa viata.”

Steiner

PASUL ABSENT

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
Octavian Paler

Blandete

"Sufletele alese inteleg ca blandetea,umanitatea sunt virtuti placute si se simt imboldite sa le practice.Dar se simt oare tot astfel in clipa cand ar trebui sa le exercite?Nu,atunci ele stau pe loc intrebandu-se:ar fi un prilej bun intradevar,dar pot sa cunosc exact masura nevoii?Nu ma insel asupra obiectului?O suta de indoieli il opresc pe omul bun.Se teme sa nu devina o victima aratandu-se prea darnic,sa nu treaca drept un om slab,dovedindu-se prea duios,prea simtitor.Intr-un cuvant se teme sa nu depaseasca limita sau sa nu-si implineasca de ajuns datoria cuprinsa intr-un mod prea obscur in notiunile generale de umanitate si blandete.In aceasta nesiguranta numai experienta sau exemplul pot sa calauzeasca mai potrivit imboldul inimii.Dar experienta nu e la indemana oricui.Ea atarna de diferite situatii in care te-a aruncat soarta.Nu mai ramane decat exemplul;el poate sluji ca regula unei mari multimi de oameni in practicarea virtutii."
("Manon Lescaut" - Antoine Francois Prevost)

Floare albastra

- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

Eminescu

RIDICA-TE!

Cand Hrusciov a pronuntat celebrul sau discurs in care l-a denuntat pe Stalin,se spune ca cineva din sala i-a strigat:
-Dar dumneata unde erai,tovarase Hrusciov,atunci cand toti acei oameni erau macelariti?
Hrusciov s-a oprit din discurs,a privit Sala Congreselor si a spus:
-Rog persoana care a vorbit sa se ridice in picioare!
Toti cei din sala au inghetat.Nimeni nu s-a ridicat in picioare.
-Ei bine,oricine ai fi,ti-ai primit raspunsul,a spus Hrusciov.Pe vremea aceea ma aflam exact in postura in care te afli acum dumneata.

VANATOARE

N-am alergat niciodata dupa cuvinte,
Tot ce-am cautat
Au fost umbrele lor
Lungi, argintii,
Tarate de soare prin iarba,
Impinse de luna pe mare;
Nu am vanat niciodata
Decat umbrele vorbelor –
E o foarte iscusita vanatoare
Invatata de la batrani
Care stiu
Ca din cuvant
Nimic nu e mai de pret
Decat umbra
Si nu mai au umbra
Cuvintele care si-au vandut sufletul.

Ana Blandiana

Stau la alt etaj

“Stateam de catava vreme intr-un bloc.Deasupra mea era o nunta.Dansau,dar fara niciun ritm parca.Din cand in cand o voce ragusita se ridica peste celelalte;probabil cantau un refren.Un geam se spargea cu zgomot.Ce haos o petrecere,ce absurditate!
Dar asa este si dinauntru?Totul se organizeaza privit de acolo,si ritmul dansului e ritm,iar vocile sunt una,ba chiar geamul acela care se sparge intra in desfasurarea petrecerii.Exista o lege de crestere interioara a petrecerii,intocmai cum cresc lucrurile in scena in care se sparge,trebuie sa se sparga,vasul din ”Idiotul” lui Dostoievski.Cei dinauntru cunosc legea aceasta de crestere,iar pentru ei totul se tine,chiar si excesul;in timp ce pentru cel de afara totul e haos.Asa trebuie sa fie cu cei care judeca din afara orice actiune,orice fapt de viata: stau la alt etaj.
Si-mi dau seama,cum stau treaz in noapte,ce adanc fapt de viata e o petrecere.Cine spunea ca nu se poate “povesti” un bal?E aproape un miracol,ca orice fapt de viata.E atat de frumoasa viata,cu cresterea ei spre nu stii ce!O crestere riguroasa,geometrica,stricta,ca in Bach- spre nu stii ce.
A doua zi intalnesc un cunoscut din bloc.”Ce frumoasa e viata!”,exclam eu destul de abrupt.
“Ai fost ieri la nunta?”, ma intreaba el."

Noica

"Sunt unul dintr-aia cu care te lauzi tu."

"alina, nimeni care vorbeste in citate nu va putea trece drept om inteligent, ci maxim drept om cu memorie buna, care retine citate discutabile." Cristean

Copilul meu

“Cineva ma cearta ca-mi pierd asa de mult timp cu Scoala.Dar tot efortul nostru e de a face ca in cadrul unei vieti sa “tina” cat mai multe lucruri:viata de familie si cea de singuratate,ai tai si ceilalti,cumintenia si nebunia.Cine integreaza mai mult,cine realizeaza un echilibru mai neasteptat – castiga.(Poate tot atat cat castiga inaltand un joc de carti;dar castiga.)”

Noica

Învata

Învata de la apa sa ai statornic drum
Învata de la flacari ca toate-s numai scrum
Învata de la umbra sa treci si sa veghezi
Învata de la stanca cum neclintit sa sezi
Învata de la soare cum trebuie s-apui
Învata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Învata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori!
Învata de la vierme ca nimeni nu-I uitat
Învata de la nufar sa fii mereu curat.
Învata de la flacari ce-avem de ars in noi
Învata de la ape sa nu dai inapoi
Învata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Învata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Învata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Învata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Învata de la greier cand singur esti sa canti
Învata de la luna sa nu te inspaimanti
Învata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Învata de la floare sa fii gingas ca ea.
Învata de la miel sa ai blandetea sa.
Învata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Învata de la toate ca totu-I trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!

Teribilul secret

"Exista adevaruri care raman pentru totdeauna invaluite in mister in fata celor slabi si a celor prosti.Nu e niciun pericol sa le dezvaluim,oricum nu le vor intelege niciodata.
Ce este un prost?Un prost este ceva inferior din punct de vedere intelectual unui animal:vrea sa ajunga undeva inainte de a invata sa mearga si daca a ajuns la ceva,se crede stapan peste toate.Prostul este un matematician care dispretuieste poezia,un poet care protesteaza impotriva matematicilor,un pictor care spune ca teologia si kabala sunt niste ineptii pentru ca nu intelege nimic nici din kabala,nici din teologie,ignorantul care neaga stiinta fara sa-si dea osteneala s-o studieze,cel care vorbeste fara sa stie si care afirma fara a cerceta.Prostii sunt cei care ucid geniile.Galilei a fost condamnat,nu de Biserica,ci de prostii care,din nefericire,apartineau Bisericii.Prostia este fiara ce are calmul inocentei:asasineaza fara remuscari.Prostul este ursul din fabula lui La Fontaine:zdrobeste capul prietenului sau cu o piatra pentru a vana o musca;dar in fata catastrofei nu incerca sa-i explici ca nu a avut dreptate.Prostia este inexorabila si infailibila ca infernul si fatalitatea pentru ca e intotdeauna dirijata de magnetismul raului.
Animalul nu este prost atat timp cat actioneaza direct si firesc ca animal.Omul invata prostia de la caini si de la magarii savanti.Prostul este animalul care dispretuieste instinctual,pozand in inteligent.
Progresul exista pentru un animal;el poate fi domesticit,imblanzit,dresat;dar nu exista pentru prost.Acesta crede ca el nu mai are nimic de invatat si vrea sa-i conduca si sa-i indrepte pe ceilalti;cu el nu ajungi niciodata la nici o intelegere.Iti rade in nas spunandu-ti ca ceea ce nu intelege el este absolut de neinteles.Eu de ce nu inteleg,te va intreba el,cu un admirabil aplomb?Si nu vei avea ce sa-i raspunzi.A-i spune ca e un prost,n-ar fi decat o insulta.Toata lumea isi poate da seama,numai el nu va putea niciodata.
Iata deci un formidabil arcan inaccesibil majoritatii oamenilor.Iata un secret pe care nu-l vor ghici niciodata si care va fi inutil sa-l dezvaluiti:secretul propriei lor prostii.
Socrate bea matraguna,Aristides e proscris,Iisus e crucificat,Aristofan rade de Socrate si-i face pe prostii din Atena sa rada,un taran se plictiseste sa auda ca i se da lui Aristides numele de cel drept,iar Renan scrie viata lui Iisus spre marea placere a prostilor.Din pricina unui numar infinit de prosti politica va fi intotdeauna disimulare si minciuna;Machiavelli a indraznit sa o spuna si a fost lovit de un oprobriu foarte legitim,caci prefacandu-se ca da lectii printilor,el ii trada pe toti si-i denunta suspiciunii multimilor.Cei pe care esti obligat sa-i minti nu trebuie preveniti.
Din cauza nemernicilor si a prostilor,spunea Iisus discipolilor sai,”Nu dati margaritare la porci,pentru ca le vor calca in picioare si se vor ridica impotriva voastra,incercand sa va sfasie.”
Deci cei care doresc sa devina puternici prin operele lor sa nu spuna nimanui niciodata gandul lor cel mai secret."
Eliphas Levi

CONSOLARE

Da,mai batran,dar mai aproape de moarte,
mai intelept,desigur,dar si mai singur,
nu ma darui zilei
cu tot ce sunt,
bataliile le port cu doar farame din mine
insa fragmentele invingatoare puse unele langa altele
nu mai sunt eu.

Dar e ceva mai intreg
decat marea
care se sparge
mereu?

Gheorghe Tomozei

Cum sa scrii,cum sa spui ceva ca sa nu-l spui?

“Nu spui niciodata decat o parte din ceea ce vrei sa spui.Important e tonul.Exista un ton nu numai pentru muzicieni,ci in general,in tot ce facem.Foarte adesea exista o lipsa de ton,pur si simplu lipseste.Si asta e intr-adevar extrem de misterios,fiindca nu se poate defini,se poate doar simti.Deschizi o carte, de pilda,citesti o pagina care e totusi remarcabila,de ce nu-ti spune nimic?Si totusi nu e nula,dar nu-i simti trimiterile.Nu stim de unde emana acest ton atat de misterios,exista un soi de irealitate in tot ce inseamna literatura.Este ceea ce se cheama lipsa de necesitate – de unde insa aceasta lipsa de necesitate?In relatiile zilnice cu oamenii e acelasi lucru.Intalnesti pe cineva pe care nu l-ai vazut de mult;vorbesti ore intregi,dar totul e neant.Intalnesti pe altcineva,vorbesti cu el si te intorci acasa intors pe dos.Adevarata originalitate a fiintelor consta in lucrul pe care-l ascund,dar care transpare totusi in ce spun.”
Emil Cioran

Povara propriei mele inimi

“Vino la noi,tinerete,si spune-ne cinstit de ce e-n ochii tai atata nebunie?”
“Nu stiu ce vin de mac salbatic am baut,de este-n ochii mei atata nebunie.”
“Ah,rusine!”
“Asa e,unii sunt intelepti si altii nebuni,unii sunt pururi de veghe si altii fara grija.Sunt ochi care zambesc si ochi care plang – in ochii mei e nebunie.”
“Tinere,de ce stai asa linistit la umbra copacului?”
“Picioarele-mi sunt slabite de-a inimii mele povara,si stau linistit la umbra.”
“Ah,rusine!
“Ei bine,unii isi vad de drum netulburati,iar altii zabovesc pe ganduri,unii sunt liberi si altii inlantuiti,picioarele mele sunt slabe sub povara propriei mele inimi.”
Tagore

Drumul Crucii

Via Dolorosa,numita si Drumul Crucii,serpuieste printre stradutele intortocheate ale Orasului Vechi al Ierusalimului,incepand de la Manastirea Ecce Homo,pana la Basilica Sfantului Mormant.Este drumul traditional parcurs de Iisus,purtandu-si Crucea,de la Sala de judecata a lui Pilat,pana la Golgota,locul rastignirii.Drumul Crucii se intrerupe cu 14 popasuri,fiecare dintre ele marcand un eveniment sacru:
1.Primul popas al Crucii marcheaza inceputul calvarului.Un minaret reaminteste locul unde Iisus a fost condamnat la moarte.
2.Arcul Ecce Homo,unde Pilat L-a prezentat pe Iisus multimii,spunand: “Priviti Omul!” Mantuitorului i s-a pus coroana de spini si a fost impins pe Drumul Crucii.
3.O capela poloneza marcheaza prima cadere a Lui Iisus sub greutatea Crucii.
4.Traditia spune ca Maica Domnului si-a intalnit Fiul, sub povara Crucii,inr-un loc in care acum se afla o capela armeneasca.
5.Al cincilea popas,insemnat cu un paraclis franciscan,este locul in care Simon din Cirena a fost silit sa duca si el Crucea lui Iisus.
6.O coloana romana din Capela franciscana reaminteste a doua cadere a lui Iisus,la iesirea din oras.
7.Manastirea Maicilor Surori ale lui Iisus s-a ridicat acolo unde Veronica a sters sudoarea de pe fata Mantuitorului.
8.O cruce latina,pe zidul Manastirii grecesti,aminteste locul in care Iisus le-a consolat pe femeile care il plangeau.
9.In fata locului crucificarii Sale,Iisus a cazut pentru a treia oara.
10.Mantuitorul a fost dezbracat de vestminte la intrarea in Basilica.
11.Principalul sanctuar latin a fost construit pe locul unde Iisus a fost batut in cuie,sub ochii Mamei Sale.
12.Altarul grecesc se afla deasupra Rocii Calvarului,unde au fost ridicate crucile lui lui Iisus si ale celor doi talhari.
13.Dupa moartea Sa,Iisus a fost asezat pe Piatra Durerii.
14.Un basorelief descrie ridicarea glorioasa a Mantuitorului din Mormant.
15.Locul cel mai sfant al Crestinatatii adaposteste Mormantul si miracolul Invierii Mantuitorului.

E timpul sa-mi las casa si sa-l caut pe Domnul...

La miezul noptii un om voind sa se faca sihastru spunea:
“E timpul sa-mi las casa si sa-l caut pe Domnul.Vai,cine atata vreme m-a amagit aici?”
“Eu”,sopti Dumnezeu,dar urechile omului erau astupate.
Cu un prunc adormit la pieptul ei sta nevasta lui,dormind in pace pe o latura de pat.
Omul intreba:”Cine esti tu,acela care atata vreme ti-ai batut joc de mine?”.
Vocea-i raspundea:”Acela-i Dumnezeu”,dar el n-auzea.
Pruncul striga prin vis ghemuindu-se la sanul maicii sale.
Domnul poruncea:”Stai, nebunule,nu-ti parasi casa”,dar el n-auzea totusi.
Dumnezeu ofta si adauga:”De ce robul meu umbla sa ma caute,parasindu-ma?”.
Tagore

Ce este un sot?

“Este cel de la care vin intotdeauna florile.” Trisha Goodwin

“Un sot este cel care atunci cand ii spune cineva ca e sub papucul nevestei,raspunde,da,dar ce condur minunat…” Gill Karlsen

“Este barbatul care-ti sta alaturi pentru a infrunta necazurile pe care nu le-ar fi avut daca nu te maritai!” L.M.Smith

“Cand esti plecat prea mult timp,ma imbrac cu haina ta de gradina si stau asa,infasurata in tine.” Pam Brown

“In aritmetica iubirii,unu plus unu inseamna totul,pe cand doi fara unu inseamna nimic.” Mignon McLaughlin

“Una dintre nevoile cele mai vechi al omenirii este sa ai pe cineva care sa se intrebe unde esti cand nu ai aparut acasa noaptea.” Margaret Mead

“Cand doi oameni sunt una in inimile lor,pot infrange pana si taria fierului sau a bronzului.
Iar cand doi oameni se inteleg in adancul inimilor lor,cuvintele lor sunt dulci si puternice,ca parfumul orhideelor.” I-Ching

“Actele familiare se infrumuseteaza prin iubire.” Percy Bysshe Shelley

“O casatorie fericita este cel mai bun lucru pe care ti-l poate oferi viata.Se cladeste caramida cu caramida in decursul anilor si se cimenteaza cu tandrete dar si cu suparari.” Jilly Cooper

“O casatorie reusita nu e un dar;este o mare realizare.” Ann Landers

Cineva albastru

„Le-as spune bancul cu omul galben din carciuma galbena,care bea vin galben,servit de un chelner galben:la celelalte mese stau oameni galbeni cu bauturi galbene in fata,la mese galbene si pe scaune galbene.Cand intra un om albastru se face tacere:iar panica zbarnaie in carciuma galbena ca o musca.Omul albastru nu se misca din usa,paralizat de aceeasi frica teribila:totul pare sa ia foc,cand intrusul se intoarce si pleaca pentru ca era...din alt banc.”
Katia Nanu – „Cineva albastru”