sâmbătă, 6 iunie 2015

Cine-şi aşteaptă destinul la coadă pierde.

Frumuseţea feminină... Ce e, de fapt, şi frumuseţea asta? îşi continuă ea cu voce tare gândurile, în dispoziţia neagră care o cuprinsese. Un dar al naturii? Pe naiba. O obsesie mai curând. O obsesie după care poftesc bărbaţii şi tânjesc femeile. Se zbat să o obţină şi se chinuie să o păstreze: femeile. Bărbaţii o aruncă după întrebuinţare. O cursă de şoareci a vieţii, la drept vorbind. Câte din colegele cu care lucrase nu căzuseră în ea? Erau curtate, dorite, asaltate şi alunecau uşor: li se părea că li se cuvine totul şi nu se alegeau cu nimic. Da, marfă ieftină frumuseţea feminină în Est, ştia ea. Şi apoi nu li se iartă niciodată adaosul de inteligenţă: o frumoasă inteligentă e o ciudăţenie. Sperie mult mai mult decât atrage. La drept vorbind, nimeni nu e dispus să ia în serios o femeie frumoasă. Da, e bună pentru distracţie. Pentru o aventură. Dar cum să ţi-o atribui pe viaţă când ea e sortită să placă şi să aparţină mai multora?

Alexandra cunoştea bine privirea lacomă şi zâmbitoare a bărbaţilor. Dar şi cum îşi schimbau expresia în clipa în care erau refuzaţi. Întâi în mânie, dacă nu chiar în ură, apoi, în dispreţ: o frumoasă nu poate fi decât o gâscă. E clar. Un obiect de lux de scurtă folosinţă. Inteligenţa este rezervată bărbaţilor. Şi poate femeilor urâţele, să aibă şi ele cu ce defila prin viaţă. Eventual, ele pot fi luate de neveste: sunt mai sigure, nu le râvneşte nimeni şi poţi avea linişte în casă.”

Sanda Faur - “Păcatul de a fi frumoasă”

duminică, 4 ianuarie 2015

Tu, cu grimasele tale
prin care
mi-ai ros zâmbetele
de-au rămas numai oase !
Ce să fac eu
cu ele ?
Undeva,
câinii latră -

(ursul e în păduri
ascunse de copaci,
atât de ascunse încât
oamenii îi taie
în loc să facă ochii mari
-ca lupul-
să le vadă.)

-pesemne că le e foame.
Oasele mele nu sunt
comestibile,
dar am să-i păcălesc
cum în august,
la sfârşit,
toamna păcăleşte
vara.


 Vert