sâmbătă, 28 aprilie 2012

Epilog sentimental


Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
Si lasa-ma sa plec !...
Tu nu-ntelegi
Ca-n orchestrarea intregirii noastre
Nu-i ciripit de pasarele-albastre,
Ci-i racnet doar de bestie turbata,
Ce-ti singereaza-obrajii si te musca
De cite ori incerci s-o-nchizi in cusca
Sau de piciorul patului s-o legi ?...

Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
Si nu-ti mai cer nimic !...
Tu n-ai ghicit
Ca melodia intregirii noastre s-a sfirsit
Si toata fericirea-mprovizata
Cu care ne-avintam tot mai departe
N-a fost decit iluzia ca ne-am iubit
Ca doua manechine cu suflete de vata,
Pastrate-ntr-o vitrina cu geamurile sparte ?...

Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
C-atita doar mi-e dat sa-ti mai sarut,
In cinstea intregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai ramas nimic
Decit o falsa fresca-n mozaic,
Pe care niste ghiare de bestie turbata
Insingereaza doua imagini omenesti !...
Nu le cunosti ?...
Incearca -
Si-ai sa ti le-amintesti !...

Ion Minulescu

duminică, 22 aprilie 2012

Omul prost

e luat de Bun ca sa-l... trezeasca?

miercuri, 18 aprilie 2012

Lumanarea de Inviere


sâmbătă, 7 aprilie 2012

Mecanica simpla

Si-a pus in gand
Sa mute universul
Dintr-o parte intr-alta,
Ca sa-si castige existenta.


Nimic mai simplu,
In jurul capului sau
E o cununa de linii inchipuite,
Linii magnetice.

Daca mesteci o data prin haos,
Caprele se lipesc cu copitele de ele,
Pasarile se prind cu ciocul,
Marile isi infasoara in jur
Coca mareelor.

Iata-l mergand prin lucruri,
Cumpanindu-si lumea
Agatata cu gheare de lilieci
De liniile lui inchipuite.

De la o stea insa
Se desfrunzeste de pasari si plante.
N-a facut niciun pas gresit,
E mersul cu care a mers inceputul lumii,
Aureola insa nu-l mai ajuta
Muschii magnetului au febra.

Universul intre timp a ajuns la locul lui,
Vechiul loc,
Si el trebuie sa-l mute in alta parte,
Ca sa-si castige existenta.

Si totul se reia de la-nceput,
Si totul e miscare.

Marin Sorescu