vineri, 28 ianuarie 2011

Daca



“- Daca Fabius este atat de mare general pe cat vrea sa se creada, trebuie sa vina sa dea ochii cu mine si sa inceapa lupta.
- Daca Hanibal este tot atat de mare general pe cat se crede, trebuie sa ma sileasca sa dau lupta.”

joi, 27 ianuarie 2011

Cântec în stil naiv despre fiinţă şi părere

Nimic nu are în sine puterea
De a fi mai mult decât este

Atuncea când este, în forma-i deplină,
Tot ce poate fi.

Aproape tot ce trăieşte încearcă
Să fie cumva altfel decât este
În golul amar dintre tot ce ar vrea
Şi nu poate fi.


În vorbe e răul, în gesturi deşarte,
În tot ce pare a fi şi nu este,
În biata minciună jucată în lume
Crezându-se-a fi.

Vrem să părem şi să fim mai adânci decât suntem,
Mai puternici, mai mari şi mai buni decât este
Dat firii noastre
şi slavei, mai grei de iubire
Decât ştim a fi.

Dar toate acestea fac parte din lume,
Iar hula nemilei un greu păcat este
Al oricărui gând care judecă lumea
Cum nu poate fi.

Căci mulţi muritori trăiesc din puterea
De-a trăi în părere şi de-a crede că este
În ele, sub lună, mai mult decât poate
Într-adevăr fi.


Coboare îndurare
În lumea pieirii
Peste veacul făpturii,
Peste tot ce este
Greul de a fi.

Petru Cretia

duminică, 23 ianuarie 2011

Haina mea si cu mine traim foarte bine impreuna


“Haina mea si cu mine traim foarte bine impreuna. Si-a asumat toate ridurile mele, nu roade pe nicaieri, s-a mulat pe toate diformitatile mele si se pare ca-i place cum ma misc, caci nu se face simtita decat prin faptul ca-mi tine de cald.
Hainele vechi si prietenii vechi seamana perfect.”
Victor Hugo

Lasa-mi-L in pace, ca te bat!


“Pentru ce traim oare, daca nu pentru a ne face vietile mai putin dificile unii, altora?” George Eliot

"O carticica pentru PRIETEN" - Helen Exley

luni, 17 ianuarie 2011

Umbla prin lume, dar nu face parte din ea

Linistea trebuie sa apara in tine pe cand esti absolut viu, plin de vitalitate, clocotind de viata si de energie. Atunci are linistea insemnatate. Dar atunci linistea va avea o cu totul alta calitate. Nu va fi inerta, va fi vie. Va fi expresia echilibrului subtil dintre doua polaritati.
Un astfel de om, care cauta un echilibru viu, o tacere vie, va vrea sa mearga si in piata, si in Himalaya, in egala masura. Va vrea sa se duca in piata ca sa se bucure de larma si va vrea, de asemenea, sa se duca in Himalaya ca sa se bucure de liniste. El va crea un echilibru intre acesti doi poli opusi si va ramane in echilibrul respectiv. Iar echilibrul acesta nu poate fi atins prin eforturi liniare.
Iata la ce se refera tehnica zen a efortului fara de efort. Foloseste termeni contradictorii – efortul fara de efort, sau poarta fara intrare, sau calea fara carare. Zenul foloseste intotdeauna imediat termenul contradictoriu, ca sa va sugereze ca procesul va fi dialectic, nu liniar. Opusul nu trebuie negat, ci asimilat. Opusul nu trebuie lasat deoparte, el trebuie utilizat. Daca e lasat deoparte, el va fi mereu o povara asupra voastra. Daca e lasat deoparte, se va tine de voi, neutilizat. Veti avea mult de pierdut. Energia poate fi convertita si utilizata. Si apoi, utilizand-o, veti fi mai plini de vitalitate, mai vii. Opusul trebuie sa fie absorbit, apoi procesul devine dialectic.
Lipsa de efort inseamna sa nu faci nimic, inseamna inactivitate. Efort inseamna sa faci multe, inseamna activitate. Ambele trebuie sa fie prezente. Infaptuieste multe lucruri, dar nu fi autorul lor; in felul acesta le realizezi pe amandoua. Umbla prin lume, dar nu face parte din ea. Traieste in lume, dar nu lasa lumea sa traiasca in tine. Si-atunci contradictia a fost absorbita. Atunci nu respingi nimic, nu negi nimic. Atunci intreaga existenta a fost acceptata.
Pentru mine, echilibrul e totul. Nu alegeti, nu respingeti. Acceptati ambii poli – si creati un echilibru interior. Meditatia Dinamica reprezinta un efort in directia acestui echilibru. Partea activa… bucurati-va de ea, fiti extatici, umpleti-va cu ea. Apoi linistea… bucurati-va de ea, fiti extatici traind-o. Miscati-va intre acestea doua cat mai liber cu putinta si nu faceti nicio alegere. Nu spuneti: eu sunt asa sau invers. Nu va identificati. Spuneti: eu sunt ambele. Nu va temeti sa va contraziceti pe voi insiva. Contraziceti-va, fiti ambele si miscati-va liber.
Miscati-va in viata cat mai liber cu putinta si folositi ambii opusi, ambele tarmuri, cat mai mult posibil. Nu dati nastere niciunei contradictii. Cele doua polaritati nu sunt contradictorii, ele doar par a fi contradictorii. In profunzime ele sunt una. Ele sunt exact asemenea picioarelor voastre, dreptul si stangul. Folosesti dreptul, folosesti stangul. In timp ce ridici piciorul drept, stangul asteapta pe pamant, fiind sprijin. Nu deveniti dependent. Nu fiti adepti ai dreptului sau al stangului. Amandoua picioare sunt ale voastre, iar energia voastra curge in amandoua picioarele – nedivizata.
Miscati-va si amintiti-va in permanenta de centrul nemiscat. Actionati si amintiti-va in permanenta ca nu sunteti autorii actiunilor. Depuneti efort si ramaneti fara efort. Odata ce ati cunoscut aceasta alchimie secreta a folosirii opusului, a contradictoriului, sunteti liberi; altminteri creati inchisori interioare.
Echilibrul acesta interior intre opusi este lucrul cel mai semnificativ care i se poate intampla unui om.”

Osho - "Calea mea, calea norilor albi"

Cântec


Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu
Nu crezi c-ajunge să iubești doar una?
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Îți pierzi în doruri fericirea? Nu?”

Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;
N-ajunge să iubești mereu tot una!
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?”

Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu
N-ajunge cât ești tristă-ntotdeauna?
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una
Iubita, noi dureri întâmpini? Nu?”

Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;
Tristețile n-ajung de totdeauna.
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Dăm farmec nou la vechi dureri? Nu vezi?”

1831
Alfred de Musset

duminică, 16 ianuarie 2011

50 de LEI!


"Valorile trebuie sa circule si sa bucure privirea si sufletul celui care le detine."
o Casa de Licitatie

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Pentru debut


- Sa cauti sa debutezi editorial cu un volum unitar, rotund, de cercetare, nu de publicistica.
- Sa nu-ti faci nici o umbra de iluzie in ce priveste respectul reciproc, spiritul de corp, cavalerismul, onestitatea, admiratia, recunostinta, solidaritatea si fidelitatea scriitorimii, a lumii artistice in general.
- Sa-ti respecti mentorii, dar nu sa-i lasi sa te incalece, sa te transforme in tutar.
- Sa nu-ti fie teama sa te contrazici, sa-ti revizuiesti optiunile, criteriile, verdictele, atitudinile. Normala e flexibilitatea, nu rigiditatea, desi asta da mai bine la lume.
- Sa fii absolut natural in toate cele. Si direct, nu coticit, in luarea de poziti, fiindca orice nota falsa se simte, publicul e infailibil.

miercuri, 5 ianuarie 2011

Disciplina tacerii

“In anul 1857 indienii s-au revoltat impotriva britanicilor. Intr-o noapte un sannyasin trecea linistit pe strada, fara sa-si dea seama ca se afla intr-o tabara militara. De aceea a fost capturat. In ultimii treizeci de ani, sannyasin-ul nu rostise niciun cuvant, caci era un adept al mauna-ei (n.n disciplina tacerii). De aceea, cand britanicii l-au interogat: “Ce faci aici? Nu stii ca este o zona interzisa? Nu poti intra aici fara un permis special”, el a pastrat tacerea, caci nu putea vorbi fara a-si incalca juramantul. Nu putea nici sa scrie, caci mauna se refera la orice forma de comunicare, nu numai la vorbire.
Englezii au fost indusi in eroare, lunadu-l drept un spion. Arata ca un om simplu, dar parea extrem de inteligent. Ochii lui erau extrem de constienti, pozitia corpului sau, totul indica un om deosebit. In mod cert nu era un idiot oarecare. De aceea, englezii l-au somat:
- Daca nu ne raspunzi la intrebari, te vom impusca.
Omul a ramas insa mut. Aceasta atitudine i-a starnit si mai mult pe anchetatori. Acestia s-au convins ca au in fata un spion, imbracat de ochii lumii in haine portocalii.
- Vorbeste, i-au spus ei. In caz contrar te vom ucide.
Omul a pastrat tacerea, asa ca l-au ucis intr-adevar.
In urma cu treizeci de ani facuse juramantul sa nu mai vorbeasca decat o singura data in tot restul vietii sale. De aceea, atunci cand soldatul britanic i-a infipt baioneta in inima, el a murmurat cu ultimile puteri: “Tattvamasi” – “ Tu esti acela” – dupa care a murit.
Aceasta expresie este insasi chintesenta intelepciunii orientale.
El i-a spus practic soldatului ca: “Si tu esti Acela; si tu esti una cu mine”. Cel care ucide si cel ucis sunt una si aceeasi realitate. Ce rost are atunci sa-ti faci griji? De ce sa te divizi, cand poti sa fuzionezi cu realitatea unica?
Nimeni nu a inteles ce a vrut sa spuna sannyasin-ul, caci era un cuvant in sanscrita: tattvamasi. Demnitatea sa atunci cand a murit a fost insa atat de mare incat pana si militarii britanici si-au dat seama ca au facut ceva rau. Ucisesera destui spioni pana atunci, dar niciunul dintre ei nu a murit atat de demn. Un spion nu este altceva decat un spion, in timp ce fericirea emanata de acest om in timp ce murea era coplesitoare. Toti soldatii din tabara au simtit-o, ca si cum s-ar fi produs un fulger orbitor.
Treizeci de ani de tacere… Iar in final sa rostesti un asemenea cuvant! Cata energie trebuie sa fi continut acel cuvat: energia a treizeci de ani de tacere.
Militarii au cautat atunci un intelectual Brahmin care sa le traduca ce zisese omul. Cand l-au gasit, au aflat ca acesta rostise mantra suprema: “Tu esti Acela – tattvamasi”, nu exista decat realitatea unica.”

Osho- "Cartea despre nimic"

Oricum se va termina povestea la un moment dat

“Anticii stiau sa moara. Cu ei a aparut in lume dispretul pentru moarte. Dar nu dispret din cunoastere. A te ridica interior la un nivel superior mortii a fost idealul constant al intelepciunii lor. Pentru noi moartea este o surpriza dureroasa si inspaimantatoare. De aici frica si dramatismul.”

Emil Cioran - "Lacrimi si sfinti"

"Nu mai fiti sinceri" (adica sa ma sinucid?)


"Sinuciderea este sfârșitul unei boli corporale, dar înainte de toate sufletești. Întrebarea corectă nu este: De ce se sinucid (mint) oamenii?, ci: De ce nu ne dăm seama noi (cei așa de atenți cu cei din jur că, în loc să îi iubim, îi judecăm). De ce nu ne dăm seama că persoana X suferă așa de mult că în ceasul următor, mâine sau mai încolo se va sinucide de singurătate - sinuciderea întotdeauna este ascunsă în tabloul singurătății umane în așa fel încât oamenii se lasă impresionați de singurătatea sinucigașului și nu de trăirile lui!"

"Ortodox si tanar"

marți, 4 ianuarie 2011

DESTIN


Am venit pe lume într-un ceas de naştere forţată
ca o idee ilogică sfidând largi înţelesuri.
De-atunci, studiez viaţa şi moartea
cu-aceeaşi biologică lupă
prin care şi aştrii mă privesc,
cu nepăsarea lor cosmică.

Autorul: IFRIM CĂTĂLIN (cond.def.30 ani pentru omor deosebit de grav)
Unitatea penitenciară: PENITENCIARUL BOTOŞANI

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Intelectual, ea nu poate fi înţeleasă; poate fi înţeleasă numai intuitiv



Când mă uit cu grijă,
Văd nazunia înflorind
Lângă tufiş!


"Ei bine, în asta nu pare să fie nici o poezie. Dar să intrăm în haiku cu mai mult suflet, pentru că Basho este tradus în engleză; în limba lui, haiku-ul are o textură şi o aromă total diferite.
Nazunia este o floare foarte banală – creşte singură la marginea drumului, este o floare sălbatică. E atât de comună încât nimeni nu se uită vreodată la ea. Nu e un trandafir preţios, nu e o floare de lotus rară. E uşor să vezi frumuseţea unei flori rare de lotus care pluteşte pe lac – o floare de lotus albastră, cum să n-o vezi? Sau un trandafir frumos, care dansează în vânt şi-n soare. Preţ de o clipă, frumuseţea lui pune stăpânire pe tine. Dar nazunia este o floare foarte banală, o floare obişnuită. Nu are nevoie de îngrijire, de grădinar; ea creşte singură, oriunde. Ca să te uiţi cu grijă la o nazunia e nevoie de o stare meditativă, e nevoie de o conştiinţă foarte delicată; altfel, treci pe lângă ea – frumuseţea ei nu sare în ochi, frumuseţea ei e ascunsă.
Când citeşti prima dată acest haiku al lui Basho te gândeşti: „Ce este atât de important în faptul că o nazunia înfloreşte lângă tufiş?”
Ultima silabă din acest haiku – kana în japoneză – este tradusă printr-un semn de exclamaţie, pentru că nu avem nici un alt mod de a o traduce. Însă kana înseamnă „Sunt uimit!” Ei bine, de unde vine frumuseţea? Vine de la nazunia? Mii de oameni au trecut pe lângă tufiş şi nimeni nu s-a uitat măcar la această floare mică. Basho, însă, este robit de frumuseţea ei. Ce s-a întâmplat? De ce frumuseţea acestei flori îl transportă în altă lume? De fapt, nu e meritul nazuniei, altfel ea ar fi atras privirile tuturor. Aici e vorba de intuiţia lui Basho, de inima lui deschisă, de viziunea lui plină de înţelegere, de starea lui meditativă. Meditaţia este alchimie, ea poate să transforme metalul prost în aur, poate să transforme o nazunie într-o floare de lotus."

Osho - "Intuitia"