joi, 27 ianuarie 2011

Cântec în stil naiv despre fiinţă şi părere

Nimic nu are în sine puterea
De a fi mai mult decât este

Atuncea când este, în forma-i deplină,
Tot ce poate fi.

Aproape tot ce trăieşte încearcă
Să fie cumva altfel decât este
În golul amar dintre tot ce ar vrea
Şi nu poate fi.


În vorbe e răul, în gesturi deşarte,
În tot ce pare a fi şi nu este,
În biata minciună jucată în lume
Crezându-se-a fi.

Vrem să părem şi să fim mai adânci decât suntem,
Mai puternici, mai mari şi mai buni decât este
Dat firii noastre
şi slavei, mai grei de iubire
Decât ştim a fi.

Dar toate acestea fac parte din lume,
Iar hula nemilei un greu păcat este
Al oricărui gând care judecă lumea
Cum nu poate fi.

Căci mulţi muritori trăiesc din puterea
De-a trăi în părere şi de-a crede că este
În ele, sub lună, mai mult decât poate
Într-adevăr fi.


Coboare îndurare
În lumea pieirii
Peste veacul făpturii,
Peste tot ce este
Greul de a fi.

Petru Cretia

2 comentarii:

iulia popescu spunea...

...hula nemilei

...adevarat

Shanti spunea...

unii au o parere despre ceea ce sunt, se mint pe ei insisi, altii se cunosc pe ei asa cum sunt dar acestia sunt foarte putini...