Epilog sentimental

Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,

Si lasa-ma sa plec !...

Tu nu-ntelegi

Ca-n orchestrarea intregirii noastre

Nu-i ciripit de pasarele-albastre,

Ci-i racnet doar de bestie turbata,

Ce-ti singereaza-obrajii si te musca

De cite ori incerci s-o-nchizi in cusca

Sau de piciorul patului s-o legi ?...

Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,

Si nu-ti mai cer nimic !...

Tu n-ai ghicit

Ca melodia intregirii noastre s-a sfirsit

Si toata fericirea-mprovizata

Cu care ne-avintam tot mai departe

N-a fost decit iluzia ca ne-am iubit

Ca doua manechine cu suflete de vata,

Pastrate-ntr-o vitrina cu geamurile sparte ?...

Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,

C-atita doar mi-e dat sa-ti mai sarut,

In cinstea intregirii noastre din trecut,

Din care-acum n-a mai ramas nimic

Decit o falsa fresca-n mozaic,

Pe care niste ghiare de bestie turbata

Insingereaza doua imagini omenesti !...

Nu le cunosti ?...

Incearca -

Si-ai sa ti le-amintesti !...

Ion Minulescu