Tenebrele exterioare

“Am afirmat ca fenomenul luminii fizice se dezvaluie si se desavarseste numai in ochii care o vad.Adica vizibilitatea nu exista pentru noi fara simtul vazului.
Asa se intampla si cu lumina intelectuala,ea nu exista decat pentru inteligentele capabile sa o vada.Este lumina interioara in afara careia nu exista decat tenebrele exteriorului unde,dupa cuvantul lui Hristos,se vor auzi vesnic plangerea si scrasnetul dintilor.
Dusmanii adevarului seamana acelor copii indaratnici care rastoarna si sting luminile pentru a striga si a plange mai tare in intuneric.

Adevarul este atat de inseparabil de bine ca orice fapta rea liber consimtita si savarsita fara impotrivirea constiintei,stinge lumina sufletului nostru si ne arunca in tenebrele exteriorului."

"Tatal inteligentei umane este stiinta si mama este credinta.
In paradis exista doi arbori,arborele stiintei si arborele vietii.
Stiinta trebuie si poate fecunda credinta;fara ea,credinta se epuizeaza in avorturi monstruoase si nu naste decat fantome.
Credinta este recompensa stiintei si scopul tuturor eforturilor sale;fara credinta,stiinta va sfarsi prin a se indoi de sine,cazand intr-o descurajare profunda,transformata curand in disperare.
Astfel,pe de o parte,credinciosii care dispretuiesc stiinta ignorand natura si,pe de alta parte,savantii care jignesc respingand si dorind sa desfiinteze credinta,sunt in mod egal dusmanii luminii,aruncandu-se care mai de care,unii si altii,in tenebrele lumii exterioare."
"Adevarata credinta nu poate fi in contradictie cu adevarata stiinta.Orice explicatie a dogmei pe care stiinta o va demonstra ca fiind falsa trebuie respinsa si de credinta.
Nu mai suntem in epoca in care se spunea:cred pentru ca e absurd.Acum trebuie sa spunem:Cred fiindca e absurd sa nu cred.
Stiinta si credinta nu mai sunt doua masini de razboi gata sa se infrunte:sunt doua coloane destinate sa sustina frontonul templului pacii.Trebuie curatat aurul sanctuarului atat de des manjit de jegul sacerdotal.

Hristos a spus:”Cuvintele dogmei sunt spirit si viata,iar materia nu are aici nici un amestec”.Si tot El a spus:”Nu judecati ca sa nu fiti judecati,pentru ca judecata pe care o veti face sa nu se intoarca impotriva voastra si ca sa nu fiti masurati cu aceeasi masura.”
Ce splendid elogiu intelepciunii in indoiala!Si ce proclamatie a libertatii de constiinta!Intr-adevar,un lucru este evident pentru cel care asculta de bunul simt;daca exista o lege riguroasa, aplicabila tuturor fara de care nu exista salvare,aceasta lege ar trebui promulgata in asa fel ca nimeni sa nu poata spune ca n-a auzit de existenta ei.In aceasta chestiune,o indoiala posibila este o negare categorica si daca un singur om ignora existenta unei legi,legea aceea nu este in niciun fel divina.

Nu exista doua feluri de a fi cinstit.Sa fie religia mai putin importanta decat probitatea?Nu,fara indoiala,si de aceea nu exista decat o religie in lume.Disidentele nu sunt decat aparente.Dar ceea ce este intotdeauna oribil si lipsit de religie este fanatismul ignorantilor.
Religia adevarata este religia universala."

"Adevarata religie este lumina interioara,iar formele religioase se multiplica adesea luminandu-se de fosforul spectral in tenebrele exterioare;dar forma trebuie respectata chiar la sufletele care nu inteleg spiritul.Stiinta nu poate si nici nu trebuie sa uzeze de represalii impotriva ignorantei.
Fanatismul nu stie de ce credinta are dreptate,dar ratiunea,recunoscand ca religia este necesara,stie perfect in ce si din ce cauza superstitia nu are dreptate."

"Omul care traieste cinstit,dar fara religie se priveaza el insusi de un mare ajutor,dar nu-l nedreptateste pe Dumnezeu.Darurile nu se inlocuiesc prin pedepse daca sunt refuzate si Dumnezeu nu este camatar care sa-i oblige pe oameni sa plateasca ceea ce nu au imprumutat.Oamenii au nevoie de religie,religia nu are nevoie de oameni.Cei care nu recunosc legea, vor fi judecati in afara legii.Or,aici nu este vorba de legea naturala,ci de legea religioasa sau,mai exact,de prescriptiile sacerdotale.
In afara acestor adevaruri atat de blande,atat de curate,nu sunt decat tenebrele exteriorului unde plang cei pe care religia neinteleasa nu-i poate consola si unde sectarii plini de ura impotriva iubirii isi scrasnesc dintii unii impotriva altora.”

Eliphas Levi