"In noaptea aceea m-am intins pe pamantul inghetat si frigul m-a anesteziat curand.Mi-a dat prin gand ca ar putea sa mor daca nu gasesc un acoperamant - dar unde?Tot ce era mai important in viata mea imi fusese daruit cu generozitate intr-o saptamana - si-mi fusese luat inapoi intr-o clipa,fara sa pot spune nimic.
Corpul imi tremura de frig,dar nu-mi dadeam seama.De la o clipa la alta avea sa intepeneasca - pentru ca-si cheltuise toata energia incercand sa ma incalzeasca si eram acum incapabila sa mai intreprind ceva.Atunci,corpul avea sa se intoarca la impasibilitatea sa obisnuita si moartea avea sa ma primeasca in bratele ei.
Am continuat sa dardai mai bine de un ceas.Si apoi s-a instalat pacea.
Inainte de-a inchide ochii,am inceput sa aud glasul mamei mele.Ea imi spunea o poveste pe care mi-o mai spusese si in copilarie,fara a-si da seama ca era o poveste despre mine.
"Un baiat si o fata se indragostisera nebuneste unul de altul",spunea glasul maicutei mele,intr-un amestec de vis si delir.Si s-au hotarat sa se logodeasca.Logodnicii isi fac mereu daruri.
Baiatul era sarac - singura lui avere era un ceas pe care-l mostenise de la bunicul lui.Cu gandul la parul iubitei lui,s-a hotarat sa vanda ceasul si sa-i cumpere o agrafa frumoasa de argint.
Nici fata nu avea bani pentru darul de logodna.Atunci s-a dus la magazinul celui mai mare negustor din partea locului si si-a vandut parul.Cu banii obtinuti,a cumparat o bratara de aur pentru ceasul iubitului ei.
Cand s-au intalnit,de ziua solemna a logodnei,ea i-a daruit bratara pentru un ceas care fusese vandut,iar el i-a daruit agrafa pentru parul care nu mai exista."
Corpul imi tremura de frig,dar nu-mi dadeam seama.De la o clipa la alta avea sa intepeneasca - pentru ca-si cheltuise toata energia incercand sa ma incalzeasca si eram acum incapabila sa mai intreprind ceva.Atunci,corpul avea sa se intoarca la impasibilitatea sa obisnuita si moartea avea sa ma primeasca in bratele ei.
Am continuat sa dardai mai bine de un ceas.Si apoi s-a instalat pacea.
Inainte de-a inchide ochii,am inceput sa aud glasul mamei mele.Ea imi spunea o poveste pe care mi-o mai spusese si in copilarie,fara a-si da seama ca era o poveste despre mine.
"Un baiat si o fata se indragostisera nebuneste unul de altul",spunea glasul maicutei mele,intr-un amestec de vis si delir.Si s-au hotarat sa se logodeasca.Logodnicii isi fac mereu daruri.
Baiatul era sarac - singura lui avere era un ceas pe care-l mostenise de la bunicul lui.Cu gandul la parul iubitei lui,s-a hotarat sa vanda ceasul si sa-i cumpere o agrafa frumoasa de argint.
Nici fata nu avea bani pentru darul de logodna.Atunci s-a dus la magazinul celui mai mare negustor din partea locului si si-a vandut parul.Cu banii obtinuti,a cumparat o bratara de aur pentru ceasul iubitului ei.
Cand s-au intalnit,de ziua solemna a logodnei,ea i-a daruit bratara pentru un ceas care fusese vandut,iar el i-a daruit agrafa pentru parul care nu mai exista."
("La raul Piedra am sezut si-am plans" - Paulo Coelho)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu