sâmbătă, 11 decembrie 2010

Această lume nu merită să fie cunoscută

Michael Jakob: Hotarat lucru, sunteti un om care nu-si ascunde pasiunile…
Cioran: Asta cu siguranta. Dar mai degraba decat un ins pasionat, sunt un ins obsedat. Eu trebuie sa epuizez un lucru. Nu prin argumente pot fi facut sa-mi schimb parerile, ci doar prin oboseala, prin epuizarea unei obsesii. Exista aici o legatura cu credinta. Dar eu cred ca importante in viata sunt intalnirile, lucrurile aparent neinsemnate. Am fost intotdeauna foarte sensibil, am vorbit intotdeauna cu necunoscuti si-am invatat enorm din aceste intalniri: asta e capital. Am mai ales o slabiciune pentru tipii un pic ticniti.
……………………………………………………………………………………………………………………..
…Si pe urma exista acel fenomen foarte balcanic: ratatul, adica un ins foarte dotat care nu se realizeaza, care promite totul si nu-si tine promisiunile. Marii mei prieteni in Romania nu erau deloc scriitorii, ci ratatii. A fost mai ales unul care a avut o enorma influenta asupra mea, un tip care facuse studii de teologie si ar fi trebuit sa ajunga preot; numai ca trebuia sa se insoare pentru asta. In duminica nuntii, cand toata lumea il astepta, si-a zis ca e o nebunie si a disparut. L-au asteptat toata ziua la biserica, dar el pur si simplu disparuse si nu l-au mai vazut luni de zile. A avut o influenta foarte mare asupra mea. N-avea nicio inzestrare, nu putea sa scrie si citea foarte putin, dar avea o cunoastere a firii omenesti, o psihologie innascuta pur si simplu extraordinare. Nu l-am vazut niciodata inselandu-se asupra cuiva. Era de o luciditate absoluta, ucigasa si agresiva.
…………………………………………………………………………………………………………………..
Pentru mine, omul acesta reprezenta un caz disperat si periculos de luciditate. In fond, luciditatea nu e neaparat compatibila cu viata, ba chiar deloc. Genul asta de negatie poate merge dincolo de sinucidere, reprezinta realmente neantul, ajungi la constiinta absoluta a neantului. Si asa ceva e incompatibil cu existenta, sa recunoastem. In clipele alea nu ai de ales decat intre a te sinucide sau a deveni religios sau a face mai stiu eu ce; e o lumina extrema la care am avut acces de mai multe ori in viata, dar niciodata cu intensitatea acestui om. Lucrul curios este ca era un ins foarte gras care lasa impresia ca e foarte prosper si senin. Mi-a demolat pe toata lumea, pe toti prietenii nostri comuni, totul, absolut totul. Nu era rau, nu era un ticalos, dar era incapabil sa aiba vreo iluzie cu privire la ceva, orice ar fi fost. Reprezinta si asta o forma de cunoastere - fiindca, in fond, ce este cunoasterea, daca nu o demolare?
Michael Jakob: Cunoasterea nesanatoasa?
Cioran: Nu e doar cunoasterea nesanatoasa; orice cunoastere dusa pana la capat e primejdioasa si nesanantoasa, fiindca - vorbesc despre viata insasi, nu de cunostintele zise filozofice - viata e suportabila numai fiindca nu mergem pana la capat. O initiativa e posibila numai daca ai un minimum de iluzii, altfel e cu neputinta, la fel o prietenie. Luciditatea totala este neantul.
……………………………………………………………………………………………….
Ideea de politete - ce este? Sunt limite pe care le accepti dupa ce ai reflectat. Nu trebuie sa mergi mai departe – nu are rost - e de prost-gust."

"Convorbiri cu Cioran"

3 comentarii:

Iulia Popescu spunea...

Bai, ce pacat c-a murit asta... ma maninca limba sa-l intreb ce-ar fi adaugat la "a face mai stiu eu ce".
... ce-ar mai face el acum, mititelul, pentru cunoastere...

a fost o figura... îi placea cautarea, dar ce-i mai placeau "efectele" astea, chichirezul, poanta - evident trasa fara convigere, dar bine gasita, cu sclipici la butoniera

Iulia Popescu spunea...

...pentru ca panseurile îi erau de un arbitrar asumat... nu-mi inchipui ca era bou sa nu stie ca din punctul de vedere al lui Budda, cunoasterea totala, neantul=nirvana (cam cum se spune pe la noi in ortodoxie preafericirea)

nevers spunea...

Ar incerca sa combine "a te sinucide" cu "a deveni religios"?
Mi-au folosit (dupa moartea tatei) sclipirile lui.
Stia cu siguranta.("vorbesc despre viata insasi")