sâmbătă, 16 iulie 2011

O noapte ca o piatra despletita


A venit o noapte ca o piatra albastra,
Despletita,
Si mai era acolo si un turn.
Un turn cu geamuri rotunde, nesparte si cafenii.

Omul acela cu privirea de colt de cremene,
Cand a dat cu ochii de noapte,
Aceasta s-a impleticit,
Gata sa intre in pamant.

Dar a mai venit un om care,
Cand i-a calauzit celuilalt o palma albastra
Peste privire
I-a umplut teasta de ganduri.

Eu eram unul si celalalt:
Am privit in fantana sufletului
Si m-am vazut ratacind
Intre obtuz si isoscel.
Am avut totusi curajul
Sa trag o perdea intre mine si eu.
O perdea mare, impadurita.
Si cerul s-a umplut deodata de cozi de paun.
Cine stie, poate ca erau stele?

Atunci mi-am adunat toate fulgerele.
Maniei
Si am intepat turnul
Drept in ferestre…
S-a facut praf, l-am luat in palma
Si l-am suflat in patru vanturi.

Cerul era plin de cozi de paun,
Multicolore cozi de pauni,
Poate ca erau chiar gandurile mele
Care dadeau straucire aerului.


Apoi mi-am luat din cui
Palosul versului si am plecat
Pe strazile orasului
Sa racai
Umbra pomilor de pe trotuare.

Ca sa fie mai multa lumina.


Marin Sorescu

6 comentarii:

nevers spunea...

nici macar o piatra albastra nu mi-ai adus (trimis) din concediul tau?
"XXX!"

vert spunea...

Nu mai pupa aşa,o să cred că mi te adresezi.Iar eu pietre albastre am suficiente,n-am ştiut că trebuiesc trimise,c-aş fi...

nevers spunea...

Nu trebuie sa crezi, trebuie sa stii.
Normal ca trebuiesc trimise, doar le-ai cules cu gandul la ea.
mireasa ta

iulia popescu spunea...

... umbra trebuie râcâitâ anyway! mai încet, mai repejor, trebuie...

nevers spunea...

prea multa lumina, strica.

iulia popescu spunea...

fugi mă... !!? :)