Şi m-am abandonat
aer naiv vidului însetat
iris crud retinelor flămânde
hrană vie privirilor fecunde
mugur de şoaptă la ureche
intuiţie nudă anotimpului
pentru sâmburele pereche
din pântecul fructului.
Am ars în zbor de mii de ori
cu penele aripilor disperate
să-i fie zâmbete de meteori
pe orizontul sterp, în noapte.
Am râs, am plâns şi am rescris
povestea licuriciului clarvăzător
şi am zburat cum ne-a fost scris
mirare coaptă într-un singur dor.
Luminita Suse - "Sacrificiul mirării"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu