vineri, 3 iunie 2011

Prietenie stelară


"Am fost prieteni şi ne-am înstrăinat. Dar e bine aşa şi nu trebuie să ne ascundem faptul şi să-l acoperim, ca şi cum ne-am ruşina din pricina asta. Sîntem două corăbii şi fiecare îşi are ţelul său şi calea sa; ne putem, desigur, încrucişa şi celebra împreună o sărbătoare, cum am mai făcut — atunci bravele corăbii stăteau atît de liniştite în aceleaşi port şi sub acelaşi soare încît părea că ajunseseră la ţintă şi avuseseră acelaşi ţel. Dar apoi forţa atotputernică a misiunii noastre ne-a despărţit din nou, împingîndu-ne spre mări şi ţărmuri diferite şi poate că nu ne vom mai vedea nicicînd - poate că ne vom vedea, dar nu ne vom mai recunoaşte, feluritele mări, feluriţii sori ne-au schimbat! Că a trebuit să ne devenim străini este o lege deasupra noastră, tocmai de aceea trebuie să ne datoram mai mult respect! Tocmai de aceea gîndul prieteniei noastre trecute trebuie să fie mai sfint! Există probabil o uriaşă curbă şi cale stelară nevăzută, în care potecile şi ţelurile noastre atît de diferite sînt poate incluse ca mici bucăţi de drum — să ne ridicăm la înălţimea acestui gînd! Dar viaţa noastră este prea scurtă şi vederea noastră prea slabă, ca să putem fi mai mult decît prieteni în sensul acestei sublime posibilităţi. Şi atunci să credem în prietenia noastră stelară, chiar dacă ar trebui sa ne fim duşmani pe pămînt.”

Nietzsche

5 comentarii:

iulia popescu spunea...

ultima propozitie poate fi și viceversa, să știi...

Nu știu ce mă face să nu prea ma eu încredere eu în Nietzsche ăsta, cam exaltat... el are o parte de adevăr în ce a scris aici (dar ceva care nu seamănă deloc cu buna intenție îl face să o ascundă pe cealaltă parte)

Prietenia implică o grămadă de nuanțe și de pogorăminte, dar mai ales o habitudine a prieteniilor, un grad de familiaritate pe care o distanță - căutată ori imusă de pronie, o invalidează. Să nu uite domnul N. că trăim, pînă una alta pe pămînt și nu în cer unde-i cald și bine) - unde ce-i fragil și dezechilibrat fac legea, și nu strică de corectat, cu puterile noaste mici dar mai ales cu fidelitate, această lege strîmbă... Oamenii cât de cât curajoși (sau creativi) barem încearcă...

iulia popescu spunea...

Și, apoi n., nu ai vrea să ajungi să țipi ca Hamlet "Sunt jucăria sorții"... Dumnezeu ( cred că mai ales El) ne vrea liberi

nevers spunea...

“Nietzsche nu este un filozof cu care poti trece prin foc si apa. Numai cine i se opune poate sa invete ceva de la el. Cine se lasa cucerit de el se scufunda ca intr-o mare.”
In nebunia mea, traiesc si aici pe pamant si sus in cer... Sunt bogata. Am doua case. Una aici pe pamant si alta in cer. Investesc cat pot de mult in amandoua.

nevers spunea...

Suntem jucaria sortii atunci cand nu reusim sa patrundem (intelegem) anumite adevaruri. Devii liber cand intelegi, cand pricepi.

iulia popescu spunea...

da, n. așa e... Și pricepi doar atunci când ți se îngăduie (deci, nu oricum). De-asta trebuie aduse mulțumiri când se întâmplă...