miercuri, 13 aprilie 2011

"Nu e deloc usor sa gasesti fericirea intr-o societate printre ale carei principii de baza se numara dorinta nepotolita."


“Fiecare carte imi va largi mintea, desteptandu-mi constiinta si dezvaluindu-mi lucruri care, desigur, vor fi aparut cu un anume scop in viata mea.”
“Aceste carti au propriile lor aripi, depasind limitele cunoscute.”
“Nefericirea nu este cu adevarat opusul fericirii. De fapt, nefericirea este procesul necesar pentru realizarea fericirii.”
“Fericirea si nefericirea sunt ca cele doua capete ale unei funii: uneori tii in mana un capat al funiei si totul merge in directia dorita de tine; alteori, tii celalalt capat al funiei si nimic nu merge cum ai dori.
Asta e viata. Cu totii am vrea sa fim fericiti zi de zi, sa nu ajungem niciodata sa resimtim tristete. Cat de nefiresc ar fi! Asemenea valurilor care se inalta si coboara din nou: daca nu ar cobora, apa nu s-ar putea inalta, nici n-ar putea curge,”
“Nu putem detine doar o parte a unei monede. Daca ne dorim sa gasim fericirea, trebuie sa o luam cum este si sa acceptam tot ce presupune ea. Asta e soarta tuturor celor care traim in lumea aceasta.
Insa putem sa ne pastram speranta, privind inainte, inspre viitor.”
"Tot ceea ce vedem cu ochii fizici tine de lumea limitata. Mai devreme sau mai tarziu, lanturile materiale se vor desface.”
“Nu dorinta este cea care sta in calea fericirii. Este nevoie de o anumita cantitate de dorita care sa-i faca pe oameni sa aspire la ceva mai bun; dorinta este ceea ce a facut posibila acensiunea societatii umane, la nivelul actual. Problemele apar cand devenim sclavii propriilor dorinte. Societatea moderna se bazeaza pe capacitatea de a starni dorinta maselor.
Nu e deloc usor sa gasesti fericirea intr-o societate printre ale carei principii de baza se numara dorinta nepotolita. Ce trebuie, deci, sa facem, pentru a ne elibera de dorinta necontenita si a gasi fericirea? Raspunsul este: sa avem inima plina de recunostinta.”

Masaru Emoto - "Viata secreta a apei"

4 comentarii:

cristean spunea...

hm, recunostinta? cateodata si eu caut cai de a deveni senin. la recunostinta nu m-am gandit niciodata. bine, poate pentru ca recunostinta cica-i un atribut al cainilor, zicea stalin. nu cel mai potrivit om pentru citate. in fine. complicat...

nevers spunea...

Cred ca totul depinde de unghiul din care privesti. Important e sa nu fie BEZNA (in ochii celui care priveste... tot adori tu cuvantul "retardaj").

Iulia Georgeta Popescu spunea...

apăi, când ne simtim câini, facem ca ei...

Cînd incepem să ne simtim oameni, cum facem? - asta văd eu din text ca era întrebarea...
Cred că intotdeauna ipoteza trebuie asternută corect... si demonstratiea +concluzia vor curge atunci cu sanse mai mari la corectitudine...

nevers spunea...

Cum suntem, cum ne duce capul.