vineri, 8 aprilie 2011

Capriciu


În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citesc versuri.


Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.

De aceea
Eu
mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.

În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Şi putem merge
Mai departe.

Marin Sorescu

4 comentarii:

iulia popescu spunea...

Vai, asta e poezia pe care o citesc deseori seara cand vin eu acasa (de prin vecini), ca sa ma adun si ca sa ma calmez. E cel mai bun leac. Cred ca pin ' acum am invatat-o pe dinafara.
Uiuiuiuiiiuuuuuu!

Multumesc!!!!!!!!!!!!!!

vert spunea...

Uhum,da,da :-?.Sigur,se vede treaba ca te maturizezi...

iulia popescu spunea...

vert, ma plictiseste cand ma gidila un anumit soi de albinutze. tolerez daca imi profita putina miere. imi place mierea... atit.

in concluzie, nu te superi daca te ignor, da?

vert spunea...

Cine te-a bagat in seama,stimabila ?