luni, 28 martie 2011

Singur mergeam pe drumul meu


singur mergeam pe drumul meu
la locul nostru de-ntalnire.
dar cine-i acesta care ma urmareste
pas cu pas in mutenia beznelor?
ma trag din drum alaturi
sa ma feresc de umbra lui
dar el nu-mi scapa urma pasilor.
starneste, mandru, pulberea in mers
si-ngana cu glas tare
orice cuvant care-l rostesc.
el este eul, eu insumi
si, Doamne, de rusine nici ca stie.
dar eu rosesc sa vin la usa ta
cu umbra-i in tovarasie.

Tagore

2 comentarii:

vert spunea...

Bai nene,tot n-ai ajuns la Sorescu ?
Lasa poeziile astea mediocre spre slabe.

nevers spunea...

In ziua de azi, toate alea-i greu!