luni, 17 ianuarie 2011

Umbla prin lume, dar nu face parte din ea

Linistea trebuie sa apara in tine pe cand esti absolut viu, plin de vitalitate, clocotind de viata si de energie. Atunci are linistea insemnatate. Dar atunci linistea va avea o cu totul alta calitate. Nu va fi inerta, va fi vie. Va fi expresia echilibrului subtil dintre doua polaritati.
Un astfel de om, care cauta un echilibru viu, o tacere vie, va vrea sa mearga si in piata, si in Himalaya, in egala masura. Va vrea sa se duca in piata ca sa se bucure de larma si va vrea, de asemenea, sa se duca in Himalaya ca sa se bucure de liniste. El va crea un echilibru intre acesti doi poli opusi si va ramane in echilibrul respectiv. Iar echilibrul acesta nu poate fi atins prin eforturi liniare.
Iata la ce se refera tehnica zen a efortului fara de efort. Foloseste termeni contradictorii – efortul fara de efort, sau poarta fara intrare, sau calea fara carare. Zenul foloseste intotdeauna imediat termenul contradictoriu, ca sa va sugereze ca procesul va fi dialectic, nu liniar. Opusul nu trebuie negat, ci asimilat. Opusul nu trebuie lasat deoparte, el trebuie utilizat. Daca e lasat deoparte, el va fi mereu o povara asupra voastra. Daca e lasat deoparte, se va tine de voi, neutilizat. Veti avea mult de pierdut. Energia poate fi convertita si utilizata. Si apoi, utilizand-o, veti fi mai plini de vitalitate, mai vii. Opusul trebuie sa fie absorbit, apoi procesul devine dialectic.
Lipsa de efort inseamna sa nu faci nimic, inseamna inactivitate. Efort inseamna sa faci multe, inseamna activitate. Ambele trebuie sa fie prezente. Infaptuieste multe lucruri, dar nu fi autorul lor; in felul acesta le realizezi pe amandoua. Umbla prin lume, dar nu face parte din ea. Traieste in lume, dar nu lasa lumea sa traiasca in tine. Si-atunci contradictia a fost absorbita. Atunci nu respingi nimic, nu negi nimic. Atunci intreaga existenta a fost acceptata.
Pentru mine, echilibrul e totul. Nu alegeti, nu respingeti. Acceptati ambii poli – si creati un echilibru interior. Meditatia Dinamica reprezinta un efort in directia acestui echilibru. Partea activa… bucurati-va de ea, fiti extatici, umpleti-va cu ea. Apoi linistea… bucurati-va de ea, fiti extatici traind-o. Miscati-va intre acestea doua cat mai liber cu putinta si nu faceti nicio alegere. Nu spuneti: eu sunt asa sau invers. Nu va identificati. Spuneti: eu sunt ambele. Nu va temeti sa va contraziceti pe voi insiva. Contraziceti-va, fiti ambele si miscati-va liber.
Miscati-va in viata cat mai liber cu putinta si folositi ambii opusi, ambele tarmuri, cat mai mult posibil. Nu dati nastere niciunei contradictii. Cele doua polaritati nu sunt contradictorii, ele doar par a fi contradictorii. In profunzime ele sunt una. Ele sunt exact asemenea picioarelor voastre, dreptul si stangul. Folosesti dreptul, folosesti stangul. In timp ce ridici piciorul drept, stangul asteapta pe pamant, fiind sprijin. Nu deveniti dependent. Nu fiti adepti ai dreptului sau al stangului. Amandoua picioare sunt ale voastre, iar energia voastra curge in amandoua picioarele – nedivizata.
Miscati-va si amintiti-va in permanenta de centrul nemiscat. Actionati si amintiti-va in permanenta ca nu sunteti autorii actiunilor. Depuneti efort si ramaneti fara efort. Odata ce ati cunoscut aceasta alchimie secreta a folosirii opusului, a contradictoriului, sunteti liberi; altminteri creati inchisori interioare.
Echilibrul acesta interior intre opusi este lucrul cel mai semnificativ care i se poate intampla unui om.”

Osho - "Calea mea, calea norilor albi"

3 comentarii:

Iulia Georgeta Popescu spunea...

...Totul trebuie epuizat, asimilat. De asta Osho e un tip care scrie, fara sa scrie practic... E un tip empiric, e un om-experienta
... o cultura fara cultura (ca sa zic ca el)

... De asta lui nu-i plac scrierile, cultura scrisa, invatatul pe dinafara. Totul ttrebuie trait/experimentat

nevers spunea...

Te admir pentru ce ai scris despre el. Chiar intelegi...

Iulia Georgeta Popescu spunea...

n-ai de ce... ti-am spus am citit Osho mai demult...
A fost un timp cand m-a format