Sonet

Cand ma gandesc la tot ce-i viu,ca n-are
Decat o clipa de desavarsire,
Ca-n tot ce-arata scena asta mare,
E-a stelelor ascunsa-nraurire;
Cand vad,ca omul ca o planta creste,
Ca- acelasi cer l-alinta si-l doboara,
Ca tocmai cand ajunge-n varf,descreste,
Iar faima lui uitarea o-nconjoara;
Vazand in toate nestatornicia,
Tu,mandru tanar,imi rasai in fata,
Cand Vremea se uneste cu Urgia,
Sa schimbe-n bezna ziua ta mareata,
Si Vremea-nfrunt,iubindu-te mereu,
Si tot ce smulge ea,ti-adaug eu.

Shakespeare