Elogia fiilor ploii

După cît am tras ca boii,
Sîntem iarăşi fiii ploii,
Numai buni de dus cu vorba
Să ne fure alţii ciorba
Şi bucăţile mai grase
Noi rămînem tot la oase,
Parastasul ei de moarte!
Parte-şi face cine-mparte,
Pe cînd proştii care-ndură
N-au nimic de pus în gură,
N-au nimic de strîns cu sacul
Dăm din nou tot noi de dracul
Şi tot nouă ni se cere
Să o facem cu plăcere,
Cu mîndrie şi cu artă,
Pînă vom ieşi din hartă
Şi-om ajunge nişte duhuri
Călătoare prin văzduhuri
Fără să mai stăm la coadă
Într-o linişte năroadă
Şi-ntr-o ordine absurdă,
Pentru cîte-un boţ de urdă.

George Tarnea