...atata frumusete risipita pentru o pacaleala

"Un tablou in ulei ii atrase privirile si i le retinu.Valuri furioase se napusteau asupra unei stanci semete; nori amenintatori si josi acopereau cerul; si,nu departe de tarm,cu panzele stranse,un schooner aplecat atat de tare,incat i se vedea puntea intreaga,salta peste valuri proiectat pe-un cer dusmanos si inrosit de soarele ce statea sa apuna.Tabloul era frumos si-l atrase cu o putere careia nu-i putea rezista.Uita de mersu-i stangaci si se dadu aproape de tablou,foarte aproape.Frumusetea disparu de pe panza.Pe chipul lui se arata uimirea.Se uita la ceea ce parea a fi mazgalitura facuta la intamplare,apoi se trase indarat.Si dintr-o data toata frumusetea se revarsa iarasi pe panza."Un tablou de pacaleala",isi zise el in clipa cand inceta sa-l mai priveasca,desi prin valmasagul nenumaratelor impresii culese gasi si prilejul de a incerca o tresarire de indignare la gandul ca atata frumusete e risipita pentru o pacaleala."
"Martin Eden" - Jack London