“Înainte oamenii mergeau să-şi mărturisească păcatele la preot. Mai târziu la psiholog. Acum toţi îşi fac blog.”

Un preot se despărţea de parohia sa după mulţi ani de slujire.   Pe lângă masa de adio, enoriaşii s-au gândit să-i facă şi un cadou.
     Ca peste tot, a fost invitat şi un politician să spună câteva cuvinte şi să-i înmâneze cadoul.
     Dar, ca toţi politicienii, a întârziat şi atunci părintele s-a gândit să umple timpul cu un discurs.
    - Prima mea impresie despre parohia aceasta mi-am făcut-o cu ocazia primului enoriaş pe care l-am spovedit. M-am gândit că am fost trimis într-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a mărturisit că furase un televizor, că le-a furat banii părinţilor, că a mai furat şi la locul de muncă, pe lângă faptul că avea o aventură sexuală cu soţia şefului. În unele ocazii făcea trafic şi vânzare de droguri. Şi la urmă a zis că i-a transmis o boală venerică verişoarei sale. Am rămas înmărmurit… stupefiat… şi foarte speriat!... Dar după aceea am cunoscut lume care nu semăna deloc cu acest individ.
      Mai mult, pot să spun că a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credincioşi, şi că am trăit aici ani minunaţi!
      În acest moment soseşte politicianul, aşa că l-au chemat repede să ia cuvântul. După ce s-a scuzat pentru întârziere a început astfel:
     - Niciodată n-am să uit când a venit părintele în parohie… De fapt, am avut onoarea să fiu primul care s-a spovedit la el…

Meniu vegetarian sau Adevărata smerenie

"Înaintând în vârstã, nu mai dau atâta atenţie cuvintelor oamenilor. Prefer sã le observ faptele."

Andrew Carnegie 

Mmmmm!... Frumos!

“Aceasta a patra femeie, mereu neliniştită, mereu dezlănţuită, a realizat în viaţa ei ceea ce astăzi numim vieţi sau identităţi virtuale. Numai că ea nu a trăit aceste vieţi în imaginar, ci chiar în realitate. Un curaj pe care mă întreb câţi dintre cei care îşi etalează în virtual o identitate dorită l-ar avea pentru a putea trece în realitate. Câţi dintre aceştia încearcă să-şi rezolve frustrările, fantasmele în virtual, necoborând în viaţa reală? Între real şi imaginar e o distanţă. Dar este oare şi o frontieră? Poţi oare să evadezi fluierând şi să te întorci în realitate, în viaţa reală fără nicio mişcare a sufletului şi a minţii, într-o absolută inocenţă?”

Aurora Liiceanu - “Patru femei, Patru Poveşti”