Dacã Dumnezeul vostru va sare in ajutor si va scoate din necaz, inseamna ca a sosit timpul sa il cautati pe adevaratul Dumnezeu

Maestrul nu obosea niciodata sa respinga conceptiile despre Dumnezeu ale oamenilor.
- Dacã Dumnezeul vostru va sare in ajutor si va scoate din necaz, obisnuia sa spuna el, inseamna ca a sosit timpul sa il cautati pe adevaratul Dumnezeu.
Rugat sa explice mai bine, el a relatat o poveste:
- Un om s-a dus la piata si a plecat la cumparaturi, lasandu-si bicicleta nesupravegheata. Nu si-a amintit de ea decat a doua zi, cand s-a repezit la piatã, convins ca bicicleta i-a fost furata. Aceasta se afla insa exact in locul in care o lasase. Coplesit de bucurie, el a intrat in primul templu care i-a iesit in cale si i-a multumit lui Dumnezeu pentru ca i-a pastrat bicicleta. Cand a iesit afara din templu, bicicleta disparuse!

Anthony de Mello

Maestrul betiv

"Greu vei gasi un prieten dispus sa-ti jertfeasca faima lui."

Pe sub usa

Ziua de azi
Mi-a fost varata, ca de obicei,
Pe sub usa.

Mi-am asezat pe nas ochelarii
Si-am inceput
S-o citesc.

Nimic deosebit,
Dupa cate vad.
Cica pe la pranz o sa fiu cam trist,
Nu se specifica motivul,
Si-o sa continui sa iubesc lumina
De unde-am ramas ieri.

Pagina externa informeaza
Despre tratativele mele cu apa, cu muntii, cu aerul
In legatura cu pretentia lor absurda
De a-mi intra in sange si-n creier.

Apoi, obisnuitele stiri
Despre puterea mea de munca,
Despre drumul la paine,
Despre buna dispozitie
(Dar nu se sufla un cuvant
In legatura cu situatia
Din ficat.)

Unde s-o fi tiparind
Viata asta a mea,
Ca e plina de greseli
Inadmisibile.

Marin Sorescu

I know

Pentru acelasi cititor, cartea se schimba, din moment ce noi ne schimbam

“Sa se laude altii cu paginile pe care le-au scris;
Eu ma mandresc cu cele pe care le-am citit.”

Jorge Luis Borges – “Frumusetea ca senzatie fizica”

Paseste-ncet

Un singur lucru-ti cer, sa nu regreti...

Si-acum,
Paseste-ncet sa nu-mi destepti covorul
Si mastile-adormite pe pereti !...
Paseste-ncet ca si cand nici n-ai fi
Intrat aci !...
Odaia mea e scena-n care-actorul
E vesnic altu-n fiecare seara -
O scena ce-si pastreaza doar decorul
Si linistea
Ca si-o modesta gara
Prin care trenurile trec manate
De gestul unei maini halucinate.

Paseste-ncet sa nu-mi destepti minciuna
Scrisorilor inchise prin sertare
Si florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fara soare
Prin care nu mai intra azi
Nici una
Din cele ce pasira la-ntamplare...

Paseste-ncet sa nu-mi destepti bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Si nasturi descheiati de maini rebele.

Odaia mea-i cavoul fara poarta
Din care poti iesi afar'cand vrei,
In el nu odihneste nici o moarta,
Ci numai visuri blonde de femei !...

Paseste-ncet sa nu-mi trezesti groparul
Si umbrele-adormite pe pereti,
Paseste-ncet si nu privi spre ele...
Si nu uita ce-ti cer: Sa nu regreti !

Ion Minulescu

Ceea ce-ti ramane dintr-un om

Ileana Vulpescu - "Arta conversatiei"