Paseste-ncet

Un singur lucru-ti cer, sa nu regreti...

Si-acum,
Paseste-ncet sa nu-mi destepti covorul
Si mastile-adormite pe pereti !...
Paseste-ncet ca si cand nici n-ai fi
Intrat aci !...
Odaia mea e scena-n care-actorul
E vesnic altu-n fiecare seara -
O scena ce-si pastreaza doar decorul
Si linistea
Ca si-o modesta gara
Prin care trenurile trec manate
De gestul unei maini halucinate.

Paseste-ncet sa nu-mi destepti minciuna
Scrisorilor inchise prin sertare
Si florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fara soare
Prin care nu mai intra azi
Nici una
Din cele ce pasira la-ntamplare...

Paseste-ncet sa nu-mi destepti bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Si nasturi descheiati de maini rebele.

Odaia mea-i cavoul fara poarta
Din care poti iesi afar'cand vrei,
In el nu odihneste nici o moarta,
Ci numai visuri blonde de femei !...

Paseste-ncet sa nu-mi trezesti groparul
Si umbrele-adormite pe pereti,
Paseste-ncet si nu privi spre ele...
Si nu uita ce-ti cer: Sa nu regreti !

Ion Minulescu