Suflete-al meu, deschide-o fereastră!
E o noapte frumoasă, albastră!
Şi luna picură singură stropi
în cupa aceasta a noastră!
Slăvit, vinul roşu, albastra tărie!
Ce-i lumea? Câmpie pustie –
în nectar şi în nemărginire-i
esenţa lui vie.
Ca mii de insule, stelele-n cer
plutesc pe mări de eter.
În clipa aceasta, prieteni, să pier!
Traducere de Veronica Porumbacu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu