Odată,
o maimuţă, din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de
arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt
foarte afectată!
Tot circulă o vorbă,
deloc adevărată,
Că omul ar descinde din
buna noastră rasă.
Ba, chiar ideea asta
îmi pare odioasă!
Şi, zău, savantul
Darwin, tot neamul ni-l jigneşte,
Când spune cum că omul
cu noi se înrudeşte!
Aţi pomenit vreodată
divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri
sau arme de război?
Am inventat, noi,
cipuri şi alte drăcării?
Însemne sataniste,
otrăvuri, şmecherii?
văzut-aţi pe vreunul,
retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma
distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă,
când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura
o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în
fiecare zi,
Păduri, câmpii şi ape,
şi zările-azurii…
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice,
nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă
la noi bolnavi mintal,
Drogaţi, lacomi de
sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiţi,
gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil
nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude
în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici
dogme, nici luptele de clasă...
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea maimuţească
vreun cocotier privat.
Urmând calea cea bună
şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri,
părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră,
cum e firesc şi drept,
Devine şef acela
viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei
s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii
turma să şi-o ferească.
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească
loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi!, La
oameni, ferească Domnul sfânt,
Şefi sunt cei fără suflet şi
fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni,
jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi
după bunăstare!
De turma lor n-au grijă
nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi
înmulţirea ei.
Nu veţi vedea vreodată,
cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă
dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă
minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă,
a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită
de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda
ori vreun informator…
Şi iată înc-un lucru, din lumea
mea, frumos:
La noi nu se întâmplă
război religios,
Nici sfinte inchiziţii,
nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după
care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială,
şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială
ce-aduce ateism…
E-ADEVĂRAT CĂ OMUL, ACEST
BIPED, GUNOI,
ARATĂ CA MAIMUŢA, DAR N-A DESCINS DIN NOI!
(de pe net)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu