Si-a pus in gand
Sa mute universul
Dintr-o parte intr-alta,
Ca sa-si castige existenta.
Nimic mai simplu,
In jurul capului sau
E o cununa de linii inchipuite,
Linii magnetice.
Daca mesteci o data prin haos,
Caprele se lipesc cu copitele de ele,
Pasarile se prind cu ciocul,
Marile isi infasoara in jur
Coca mareelor.
Iata-l mergand prin lucruri,
Cumpanindu-si lumea
Agatata cu gheare de lilieci
De liniile lui inchipuite.
De la o stea insa
Se desfrunzeste de pasari si plante.
N-a facut niciun pas gresit,
E mersul cu care a mers inceputul lumii,
Aureola insa nu-l mai ajuta
Muschii magnetului au febra.
Universul intre timp a ajuns la locul lui,
Vechiul loc,
Si el trebuie sa-l mute in alta parte,
Ca sa-si castige existenta.
Si totul se reia de la-nceput,
Si totul e miscare.
Marin Sorescu
2 comentarii:
De-acuma, Hristos a înviat! (așa spunem noi azi)... Și un Paște fericit! mai spunem...
Da, ideea e ca se poate... poti invia... fie ca spunem, fie ca nu.
Zile frumoase iti doresc!
Trimiteți un comentariu