O noapte ca o piatra despletita

A venit o noapte ca o piatra albastra,
Despletita,
Si mai era acolo si un turn.
Un turn cu geamuri rotunde, nesparte si cafenii.

Omul acela cu privirea de colt de cremene,
Cand a dat cu ochii de noapte,
Aceasta s-a impleticit,
Gata sa intre in pamant.
Dar a mai venit un om care,
Cand i-a calauzit celuilalt o palma albastra
Peste privire
I-a umplut teasta de ganduri.

Eu eram unul si celalalt:
Am privit in fantana sufletului
Si m-am vazut ratacind
Intre obtuz si isoscel.
Am avut totusi curajul
Sa trag o perdea intre mine si eu.
O perdea mare, impadurita.
Si cerul s-a umplut deodata de cozi de paun.
Cine stie, poate ca erau stele?

Atunci mi-am adunat toate fulgerele.
Maniei
Si am intepat turnul
Drept in ferestre…
S-a facut praf, l-am luat in palma
Si l-am suflat in patru vanturi.

Cerul era plin de cozi de paun,
Multicolore cozi de pauni,
Poate ca erau chiar gandurile mele
Care dadeau straucire aerului.

Apoi mi-am luat din cui
Palosul versului si am plecat
Pe strazile orasului
Sa racai
Umbra pomilor de pe trotuare.

Ca sa fie mai multa lumina.

Marin Sorescu