“Am vazut, la Socrate, in Hippias Maior, ca nu cunoastem frumosul, ci ca il recunoastem. Dar, spune Caragiale: “Si eu si mitocanul privim la luna” …Pentru mine e ceva frumos, pentru el, nimic. Luna este frumoasa sau sufletul meu? Si Caragiale conchide: “Luna este arcusul, eu sunt vioara”. Deci, ca sunetul sa iasa, este nevoie de amandoua.”
Dan Puric -"despre Omul Frumos"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu