miercuri, 30 mai 2012
Peter Carl Fabergé
sâmbătă, 28 aprilie 2012
Epilog sentimental
Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
Si lasa-ma sa plec !...
Tu nu-ntelegi
Ca-n orchestrarea intregirii noastre
Nu-i ciripit de pasarele-albastre,
Ci-i racnet doar de bestie turbata,
Ce-ti singereaza-obrajii si te musca
De cite ori incerci s-o-nchizi in cusca
Sau de piciorul patului s-o legi ?...
Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
Si nu-ti mai cer nimic !...
Tu n-ai ghicit
Ca melodia intregirii noastre s-a sfirsit
Si toata fericirea-mprovizata
Cu care ne-avintam tot mai departe
N-a fost decit iluzia ca ne-am iubit
Ca doua manechine cu suflete de vata,
Pastrate-ntr-o vitrina cu geamurile sparte ?...
Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
C-atita doar mi-e dat sa-ti mai sarut,
In cinstea intregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai ramas nimic
Decit o falsa fresca-n mozaic,
Pe care niste ghiare de bestie turbata
Insingereaza doua imagini omenesti !...
Nu le cunosti ?...
Incearca -
Si-ai sa ti le-amintesti !...
Ion Minulescu
duminică, 22 aprilie 2012
miercuri, 18 aprilie 2012
sâmbătă, 7 aprilie 2012
Mecanica simpla
Si-a pus in gand
Sa mute universul
Dintr-o parte intr-alta,
Ca sa-si castige existenta.
Nimic mai simplu,
In jurul capului sau
E o cununa de linii inchipuite,
Linii magnetice.
Daca mesteci o data prin haos,
Caprele se lipesc cu copitele de ele,
Pasarile se prind cu ciocul,
Marile isi infasoara in jur
Coca mareelor.
Iata-l mergand prin lucruri,
Cumpanindu-si lumea
Agatata cu gheare de lilieci
De liniile lui inchipuite.
De la o stea insa
Se desfrunzeste de pasari si plante.
N-a facut niciun pas gresit,
E mersul cu care a mers inceputul lumii,
Aureola insa nu-l mai ajuta
Muschii magnetului au febra.
Universul intre timp a ajuns la locul lui,
Vechiul loc,
Si el trebuie sa-l mute in alta parte,
Ca sa-si castige existenta.
Si totul se reia de la-nceput,
Si totul e miscare.
Marin Sorescu
Sa mute universul
Dintr-o parte intr-alta,
Ca sa-si castige existenta.
Nimic mai simplu,
In jurul capului sau
E o cununa de linii inchipuite,
Linii magnetice.
Daca mesteci o data prin haos,
Caprele se lipesc cu copitele de ele,
Pasarile se prind cu ciocul,
Marile isi infasoara in jur
Coca mareelor.
Iata-l mergand prin lucruri,
Cumpanindu-si lumea
Agatata cu gheare de lilieci
De liniile lui inchipuite.
De la o stea insa
Se desfrunzeste de pasari si plante.
N-a facut niciun pas gresit,
E mersul cu care a mers inceputul lumii,
Aureola insa nu-l mai ajuta
Muschii magnetului au febra.
Universul intre timp a ajuns la locul lui,
Vechiul loc,
Si el trebuie sa-l mute in alta parte,
Ca sa-si castige existenta.
Si totul se reia de la-nceput,
Si totul e miscare.
Marin Sorescu
duminică, 25 martie 2012
duminică, 18 martie 2012
Sa fii stanca in mare
Sa fii stanca in
mare,
Sa te izbeasca fara
incetare
Valurile fluxului si
ale refluxului,
Sa te modeleze,
Sa-ti rotunjeasca
muchiile,
Sa te micsoreze,
Sa te faca nisip.
Sa fii stanca in
mare,
Nesfarsirii timpan,
Sa rezisti neclintita
In tacere
Si-n van.
Ana Blandiana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







