Elogia fiilor ploii

După cît am tras ca boii,
Sîntem iarăşi fiii ploii,
Numai buni de dus cu vorba
Să ne fure alţii ciorba
Şi bucăţile mai grase
Noi rămînem tot la oase,
Parastasul ei de moarte!
Parte-şi face cine-mparte,
Pe cînd proştii care-ndură
N-au nimic de pus în gură,
N-au nimic de strîns cu sacul
Dăm din nou tot noi de dracul
Şi tot nouă ni se cere
Să o facem cu plăcere,
Cu mîndrie şi cu artă,
Pînă vom ieşi din hartă
Şi-om ajunge nişte duhuri
Călătoare prin văzduhuri
Fără să mai stăm la coadă
Într-o linişte năroadă
Şi-ntr-o ordine absurdă,
Pentru cîte-un boţ de urdă.

George Tarnea

Viata

“Viata poate fi considerata si un sir de pierderi.” (pierderea parintilor, pofta de viata, iubirea cuiva….)
Aurora Liiceanu - "Prin perdea"

“Winter could never love autumn”

"Soarele ei era cald… rosu… apusul… Timpul era bland cu ea… uneori nici nu trecea, devenea mai frumoasa cu fiecare an care trecea… Avea o viata condusa de melancolie si frica… Nu plangea dupa cineva.. isi plangea destinul, o iubeau atat de multi incat o durea… nu putea sa-si imparta inima in atatea parti. Se simtea atat de diferita. Constienta ca nu mai avea cum sa fie fericita niciodata se lasa purtata de valuri… Juca teatru chiar fata de propria persoana… se prefacea ca-i superficiala. Regrete ii umpleau ochii in lacrimi atunci cand nu o vedea nimeni. Abisul din sufletul ei nu putea fi umplut nici cu toata dragostea din lume. Ochii ei curati, cristale perfecte… priveau atat de des in gol. Nimeni nu-i putea cauta sufletul prin ei.. il inchise cu mult mult timp in urma."
Rhenus - http://rhenus.wordpress.com/

Lacrimile (Dor)

Când izgonit din cuibul veşniciei

întâiul om

trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,

îl chinuiau mustrându-l

lumina, zarea, norii - şi din orice floare

îl săgeta c-o amintire paradisul -

Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin

al primăverii,

cu suflet de copil întâiul om

căzu cu faţa-n pulberea pământului:

"Stăpâne, ia-mi vederea,

ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii

c-un giulgiu,

să nu mai văd

nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,

căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare

îi dete - lacrimile.

Lucian Blaga

Inteleptul

1. Inteleptul nu bea vin, il gusta doar. Inteleptul nu se lasa prada placerii fara sa-si dea seama.
2. Inteleptul nu stie decat sa se carmuiasca pe sine.
3. Sa nu fii ecoul nimanui, nici macar al inteleptului.
4. Nu astepta sa vina inteleptul la tine, da-i prilej sa se arate.
5. Sa nu te crezi niciodata mai intelept decat altul: ar insemna sa dovedesti ca esti mai putin intelept decat celalalt.
6. Nu confunda intelepciunea cu stiinta.
7. Trupul este instrumentul vietii. Fa-l sa ajunga instrumentul intelepciunii.
8. Sa ai putine interese, inteleptul nu are decat unul.
9. Sufletul care posteste este intotdeauna mai intelept.
10. Asculta si vei fi intelept. Inceputul intelepciunii este tacerea.
11. Fii bun ca sa fii fericit; fii intelept ca sa fii fericit vreme indelungata.
12. Poti sa te numesti intelept si fericit daca nu te simti nicaieri bine decat intorcandu-te spre inima ta.
13. Nu te lauda ca stii multe: nu cantitatea, ci impartirea inteleapta a luminii te face sa fii luminat.
14. Sufletul inteleptului este flexibil: cu cat se intinde mai mult cu atat capata mai multa forta. Raufacatorule! Teme-te de felul in care va reactiona un intelept asuprit.
15. Fericirea nu sta in a trece drept intelept, ci in a fi intelept.
16. Omule intelept! Nu esti decat un bob de roua in valurile amare ale vietii.
17. Ca sa scapi de nenorociri nu intreba viitorul in carti ci cerceteaza trecutul in scrierile inteleptului.
18. Fii mai intelept pentru tine.

Pitagora - "Legile moralei si politice"

Iubire

Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

Lucian Blaga

"Adversarul care iti este ca o obsesie a devenit o parte din tine.”

“Lupta cu cineva este foarte periculoasa pentru ca ajungi sa semeni cu dusmanul tau. Asta e una din marile probleme ale omenirii. Odata ce te lupti cu cineva, incetul cu incetul trebuie sa folosesti aceleasi tehnici si aceleasi cai. S-ar putea sa-ti invingi inamicul, dar la vremea cand l-ai infrant ai devenit deja propriul tau inamic.”

Osho - "Intuitia"