sâmbătă, 10 octombrie 2009

Razboinicul Luminii


Un războinic al luminii nu se bizuie doar pe forţele sale; se foloseşte şi de energia adversarului.
Un războinic al luminii nu trişează niciodată, dar ştie să-şi distragă adversarul.
Un războinic al luminii ştie ce vrea. Şi n-are nevoie să-şi piardă timpul cu explicaţiile.
Un războinic profită de orice împrejurare pentru a trage învăţăminte.
Un războinic al luminii, înainte de a se angaja într-o luptă însemnată, îşi pune întrebarea: “Cât de mult mi-am dezvoltat abilităţile?”
Un războinic al luminii ştie că anumite momente se repetă.
Războinicului luminii nu-i e frică să pară nebun.
Războinicul luminii îşi alege duşmanii.
Un războinic al luminii nu-şi pierde timpul plecând urechea la provocări; el are un destin de împlinit.
Un războinic al luminii recunoaşte Drumul.
Un războinic al luminii studiază cu multă grijă poziţia pe care ţine să o cucerească.
Un războinic al luminii îşi cunoaşte defectele. Dar îşi cunoaşte si calităţile.
Războinicul luminii ştie că nimeni nu e prost, iar viaţa îi învaţă pe toţi - chiar dacă asta cere timp.
Fiecare războinic al luminii a rămas cu o teamă de a intra în luptă.
Fiecare războinic al luminii a trădat şi minţit cândva în trecut.
Fiecare războinic al luminii a păşit cândva pe un drum care nu era al lui.
Fiecare războinic al luminii a suferit cândva din pricina unor lucruri lipsite de însemnătate.
Fiecare războinic al luminii a crezut cândva că nu este războinic al luminii.
Fiecare războinic al luminii a eşuat cândva în datoriile sale spirituale.
Fiecare războinic al luminii a zis cândva da când ar fi vrut să zică nu.
Fiecare războinic al luminii a lovit-o cândva pe o fiinţa iubită.
Tocmai de aceea este războinic al luminii, pentru că a trecut prin toate acestea şi nu şi-a pierdut niciodată speranţa de a fi mai bun decât era.
Un războinic al luminii nu-şi amână deciziile.
Un războinic al luminii ştie că învăţătorii săi cei mai buni sunt oamenii cu care împarte câmpul de luptă.
Un războinic al luminii îşi împarte lumea cu persoanele pe care le iubeşte.
Un războinic, când suferă o nedreptate, încearcă de obicei să rămână singur - ca să nu-şi arate celorlalţi durerea.
Un războinic ţine cumpăna între singurătate şi dependenţă.
Un războinic al luminii are nevoie de dragoste.
Un războinic al luminii foloseşte singurătatea, dar nu e folosit de ea.
Războinicul luminii ştie că e imposibil să trăiască într-o stare de totală relaxare.
Războinicul luminii izbuteşte totdeauna să echilibreze Rigoarea şi Mila.
Războinicul luminii se comportă ca apa şi curge printre obstacolele pe care le întâlneşte.
Pentru războinicul luminii nu există nimic abstract.
Un războinic al luminii are calităţile unei stânci.
Războinicul luminii ştie să recunoască un inamic mai puternic decât el.
Un războinic al luminii nu priveşte cu indiferenţă nedreptatea.
Un războinic al luminii se află pe lume ca să-şi ajute fraţii, nu ca să-l condamne pe aproapele său.
Un războinic al luminii nu se lasă niciodată intimidat.
Un războinic al luminii nu se grăbeşte niciodată.
Un războinic nu culege niciodată fructul câtă vreme e încă verde.
Un războinic al luminii îşi păstrează mereu inima neîntinată de sentimentul urii.
Războinicul îşi aminteşte de trecut.
Războinicul luminii cunoaşte importanţa intuiţiei.
Războinicul e liber. Ştie însă că în cuptorul deschis nu se coace pâinea.
Războinicul luminii dă atenţie lucrurilor mărunte, din cauză că ele pot produce multe încurcături.
Războinicul ştie că nici un om nu este o insulă.
Un războinic al luminii dansează cu tovarăşii săi, dar nu trece în sarcina nimănui răspunderea pentru proprii săi paşi.
Un războinic se odihneşte şi râde. Dar e mereu atent.
Războinicul luminii ştie: toată lumea se teme de toată lumea.
Pentru războinic nu există dragoste imposibilă.
Războinicul luminii cunoaşte liniştea care precedă lupta importantă.
Războinicul luminii se străduieşte mereu să se îmbunătăţească.
Războinicul îşi dezvoltă frumuseţea loviturilor.
Războinicul ştie că lupta, din când în când, se întrerupe.
Un războinic ştie că mâna care-i ţine spada şi-o dispută un înger şi un diavol.
Ori de câte ori îşi trage spada, războinicul o şi foloseşte.
Războinicii luminii nu uită niciodată vechiul dicton: iedul de soi nu behăie.
Un războinic al luminii este înţelept; nu-şi comentează înfrângerile.
Un războinic al luminii este totdeauna vigilent.
Războinicul stăpâneşte deopotrivă lovitura şi iertarea. Ştie să le folosească pe amândouă cu aceeaşi pricepere.
Un războinic al luminii este mereu angajat. E sclavul visului său şi liber în păşire.
Durerea de ieri reprezintă forţa războinicului luminii.
Un războinic e inocent ca porumbiţele şi prudent ca şerpii.
Un războinic al luminii priveşte viaţa cu blândeţe şi fermitate.
Un războinic al luminii cunoaşte puterea cuvintelor.
Un războinic ştie ce anume merită efortul.
Războinicul luminii dă înainte de a fi rugat.
Un războinic al luminii nu are “certitudini” ci un drum de urmat - căruia încearcă să i se adapteze în funcţie de anotimp.
Războinicul luminii nu este laş.
Un războinic ştie că scopurile nu scuză niciodată mijloacele.

duminică, 4 octombrie 2009

Şi dacă...


Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Mihai Eminescu

luni, 28 septembrie 2009

Confucius vs Lao Tse











"Taoismul crede in filosofia abandonarii. El afirma ca nu trebuie sa te opui curentului, ci doar sa te lasi in voia lui. Oriunde te duce raul e foarte bine, caci in final acesta ajunge intotdeauna la marele ocean.
Taoismul mai e numit si calea apei curgatoare. Nici un parau nu are nevoie de harti pentru a-si gasi drumul...El nu urmeaza nici o disciplina, nici o religie. Calea lui e cea a smereniei. Oriunde s-ar afla, el cauta pozitia cea mai de jos. Nu urca niciodata la deal. Nu curge decat la vale, dar ajunge intotdeauna la marele ocean, la sursa din care a provenit.

Mesajul care il vei primi de-a lungul intregii tale vieti este: ”CONTINUA”. Scopul e calatoria in sine. Aceasta e infinita. E eterna.

Tao inseamna CALEA. Aceasta nu e ca o autostrada, e mai degraba zborul unei pasari prin aer - nu lasa urme vizibile.Ea exista, dar nu are indicatoare.Daca vrei sa mergi pe calea Tao, va trebui sa mergi singur. Tao nu respecta societatea, ci individul. El nu respecta multimea, ci unicitatea. Respecta libertatea, dar nu si conformismul.
Tao afirma ca daca urmezi o disciplina devii sclavul ei. Singura disciplina trebuie sa se nasca din propria ta constiinta: numai asa vei deveni un maestru.
Daca respecti o anumita ordine in viata, aceasta te va limita; esenta fiintei va ramane intr-o dezordine profunda.
Adevarata ordine se naste in interiorul fiintei(o ordine nascuta din haos).
Taoistii afirma ca nu ignoranta este principalul obstacol in calea adevarului, ci cunoasterea.
Taoistii cred in spontaneitate, individualitate, libertate.
Confucianistii sunt extrem de conformisti - ei cred in puterea legii, traditii, disciplina, caracter, moralitate, cultura, societate, educatie.
Taoismul e cel mai profund nonconformism care a existat vreodata in istorie. El nu inseamna altceva decat revolta.
Bucuria adevarata nu are un motiv anume. O boala are o cauza, dar starea de sanatate?…Aceasta e naturala.
Taoistii afirma: - daca esti absolut singur, dar acest lucru nu iti afecteaza starea de fericire, atunci poti spune ca esti un om realizat.

Taoismul crede in filosofia abandonarii. Nu trebuie sa te opui curentului, ci doar sa te lasi in voia lui. Nu poti fi taoist decat traind o viata autentica, spontana. Pentru asta, iti trebuie curajul de a te arunca in necunoscut, pe cont propriu, fara a te sprijini de altcineva.
Trebuie sa patrunzi in intuneric, fara a sti daca vei ajunge undeva sau daca te vei rataci. Nu poti descoperi calea decat mergand la risc, traind o aventura.
Tao nu respecta societatea, ci individul.El nu respecta multimea,ci unicitatea.Respecta libertatea,dar nu si conformismul.Tao nu are o traditie.Calea lui inseamna revolta suprema.

"Cartea despre Tao" - Osho

miercuri, 23 septembrie 2009

Iubire


Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

Lucian Blaga

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Sufletele alese


"Sufletele alese inteleg ca blandetea, umanitatea sunt virtuti placute si se simt imboldite sa le practice. Dar se simt oare tot astfel in clipa cand ar trebui sa le exercite? Nu, atunci ele stau pe loc intrebandu-se: ar fi un prilej bun intradevar, dar pot sa cunosc exact masura nevoii? Nu ma insel asupra obiectului? O suta de indoieli il opresc pe omul bun. Se teme sa nu devina o victima aratandu-se prea darnic, sa nu treaca drept un om slab, dovedindu-se prea duios, prea simtitor. Intr-un cuvant se teme sa nu depaseasca limita sau sa nu-si implineasca de ajuns datoria cuprinsa intr-un mod prea obscur in notiunile generale de umanitate si blandete. In aceasta nesiguranta numai experienta sau exemplul pot sa calauzeasca mai potrivit imboldul inimii. Dar experienta nu e la indemana oricui. Ea atarna de diferite situatii in care te-a aruncat soarta. Nu mai ramane decat exemplul; el poate sluji ca regula unei mari multimi de oameni in practicarea virtutii."

"Manon Lescaut" - Antoine Francois Prevost

joi, 10 septembrie 2009

Lumina


Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad
,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?


Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric
şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.


Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad
- minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.


Lucian Blaga

vineri, 4 septembrie 2009

Arta de a trai


“Nedefinit, undeva pe fundal, mai subtil si sigur cel mai putin agresiv dintre toate, instinctul fericirii e un dat al naturii umane. Am studiat si nefericirea oamenilor: intotdeauna inseamna pierderea unei surse exterioare de fericire. Nefericirea nu e altceva decit o criza declansata de o dependenta. Ca sintem dependenti de un obiect, de o fiinta sau de un set inflexibil de principii, tot dependenta se numeste. Cu cit motivul fericirii noastre e mai interior, cu atit e mai stabil. Evolutia spiritului s-ar putea defini in acest context prin eliminarea treptata a dependentelor si interiorizarea din ce in ce mai spontana a motivelor de bucurie.”

A. Untu - "Arta de a trai"